Articole psi

Articole si comentarii pe teme sociale si psihologice

Cine spune nu in familia ta?

Apariţia lui “NU” este un moment definitoriu în viaţa fiecăruia dintre noi. Copilul începe să spună NU pentru a se afirma pe sine pentru primele dăţi. În jurul vârstei de 3 ani, observăm sau ne amintim că şi atunci când şi-ar dori să spună DA, copilul parcă spune tot NU. Depăşind perioada de sugar, perioada de maximă fuziune cu mama, depăşind perioada în care este permanent ajutat, copilul spune un mare NU pentru a învăţa să spună de fapt EU. Bebeluşul care era purtat, hrănit, încălzit de către mamă, începe să se definească pe sine, să crescă şi să spună “EU” şi “NU” sau “EU NU”, “EU VREAU” sau “EU NU VREAU” sau “EU NU ÎMI DORESC”. Cel mic, bebeluşul cuminte învaţă să spună NU şi este mândru de el şi de forţa pe care o descoperă în faţa lumii, chiar dacă nu ştie exact ce înseamnă NU şi când anume să îl exprime logic. Îl va repeta în orice moment posibil pentru a se exprima de fapt pe sine.

În adolescenţă NU-ul revine la fel de puternic şi de hotărât. Revine ca un taifun care distruge, refuză, neagă, tocmai pentru a se afirma pe sine, a afirma un fel de More >

images (1)

Avortul şi transmiterea transgeneraţională a morţii la români

În familie se transmit în general, din generaţie în generaţie, bunuri materiale, limbajul, comportamentele, valori, dar şi credinţe, întâmplări, poveşti, trăiri. Unele transmiteri se fac conştient, sunt poveşti reale, amintiri. Alte transmiteri sunt inconştiente, în locul amintirii fiind transmisă doar o stare, un gol, o lipsă o angoasă, un ceva nespus sau nepus în cuvinte de generaţii. Familiile din România au suferit întâmplări grave de-a lungul istoriei ultimei sute de ani. Mutări, demolări ale locuinţelor familiale, părinţi deportaţi, părinţi deţinuţi, pierderi semnificative. Toate acestea devin traume înscrise în istoricul familiei şi transmise din generaţie în generaţie de cele mai multe ori fără cuvinte. Perioada comunistă a însemnat adesea o interdicţie a vorbirii, a cuvântului a semnificării valorilor familiale. Dezicerea de credinţă, de averea familiei, de valori, de părinţi au fost întâmplări care au generat suferinţe neexprimate, nespuse pentru că era imposbil să se vorbească despre ele. “Noi nu vorbim despre asta” se auzea adesea în familiile de români, fie că era vorba despre un strămoş, despre trecutul familiei, despre sexualitate, despre valori. Apar prin asta, găuri în transmitere sau goluri ca nişte morminte în care a fost îngropată o parte din istoria familiei, o istorie despre moarte, pierdere şi interdicţie. More >

Ghosts in the family’s history. Approach through psychodrama

by Catalina Hetel

The family’s history and the links between her member are always describing a living story, who has a frame only in the real context of the concrete, well known events, but also into the strange frame of life and death, unknown, build by people who once existed or by the one’s never born, even they are more alive than the others. Missing persons, gone without ever coming back and without any news about their lives or deaths, aborted brothers, suicidal, they are living in the family’s history without a real, concrete or clear existence, they are characters appearing and creating strong links within a family, they are the untold, the unspeakable. Sometimes, the patient only fells the anxiety, the heavy bargain of a history full of ghosts. The ghost is many times recovered through the trangenerational transmission of a psychic material, enable to be transformed or elaborated. The ghost is a family’s history witness, a necessary one in the labor of discovering the links. She can be a parent, or a grandfather whereof we have information, or a brother or a relative whereof we don’t have any information, because the family feared. This is the untold, they exist, More >

1700s photograph SMALL

Fantome in istoria familiei

Abordarea traumei prin psihodrama

Istoria unei familii si legaturile dintre membrii acesteia descriu o poveste vie, care prinde contur pe de o parte in decorul real al evenimentelor concrete, cunoscute dar si intr-un decor straniu al vietii si al mortii, un decor nedefinit, jalonat de oameni care au trait cu adevarat sau care nu s-au nascut poate niciodata, chiar daca sunt mai vii decat nascutii. Persoane disparute, frati avortati, sinucigasi, plecati fara intoarcere si fara certitudinea ca sunt vii sau morti, fiinte care exista in istoria familiei fara insa a avea o existenta reala, concreta sau o istorie clara sunt personaje care apar si creaza legaturi trainice cu membrii unei familii, personaje despre care rareori se vorbeste, personaje nepovestite, nespuse. Uneori pacientul resimte doar angoasa, incarcatura greoaie a unei istorii cu fantome. Fantoma este regasita de multe ori prin transmiterea transgenerationala a unui material psihic nemetabolizat netransformat, nesimbolizat. Fantoma este un martor al istoriei familiei, un membru necesar in travaliul de descoperire a legaturilor. Fantoma poate fi a unui parinte sau bunic despre care avem informatii, dar poate fi si a unei rude sau a unui frate despre care informatiile nu au ajuns la noi pentru ca familia s-a temut More >