Articole aparute in presa

Articole si eseuri pe teme psi aparute in ziare si reviste.

Durerea familiilor cumsecade

Se născuse într-o familie cumsecade. Oameni gospodari, cum trebuie, cu frică de Dumnezeu şi respect pentru gura satului. Ce zicea lumea era un reper important pentru orice făceau. Tata era gospodar, aducea bani în casă şi era cumsecade, atât putea spune despre el, în rest era “cu ale lui” şi nu îşi prea putea imagina ce şi cum făcea. Îi ajuta pe toţi pentru că aşa decreta mama când ridica ochii din pământ şi poruncea “trebuie să mergi la doamna x şi să o ajuţi că doar n-o să zică lumea că nu suntem cumsecade”. Mama trăia ca să fie “cum trebuie”, atât, nu ţinea minte altceva despre ea decât că se lupta cu disperare să se apere de gura lumii şi să fie cum trebuie. Fiica se refugiase în şcoală. Ştia că învăţătura e importantă ca să fie cineva, iar a fi cineva era un trebuie. Nu putea spune exact ce înseamnă să fii cineva, dar ştia că asta includea neapărat un serviciu bun, o casă şi un soţ.

citeste continuarea aici

Uneori credem că nebunia dintre noi înseamnă dragoste

Cătălina Hetel

22 October 2015

El o iubea nespus. Ea era cea mai frumoasă femeie din lume. Şi era a lui, se uita la el, îl iubea pe el. Cum să nu fie mândru şi mulţumit? Era inteligentă, era minunată. O dorea cum nu mai ţinea minte să fi dorit pe cineva. Ar fi mutat munţii din loc şi ar fi mers până la capătul lumii pe jos pentru ea. Ar fi renunţat la orice, doar pentru ca ea să fie fericită. Ar fi schimbat lumea pentru ea. Ar fi… orice… Ar fi făcut orice, renunţând la orice, un hău profund în care el se prăbuşea zi de zi. Hăul ei, a celei care avea, de fapt, nevoie ca lumea să fie schimbată pentru ea. Lumea nu era suficient de bună ca să o conţină pe ea sau ea nu se simţea suficient de bine că să facă parte din lume. Trebuia să existe cineva care să reaşeze munţii şi el era dispus să facă asta pentru că o iubea.

citeste mai departe aici

Alegem mereu suferința binecunoscută în locul unei fericiri noi și necunoscute

Cătălina Hetel

1 October 2015

Dacă ceva merge rău, înseamnă că e bine pentru că nu are cum să fie mai rău.

Deci atunci când e rău, e, în sfârşit, bine. Fiindcă nu-i aşa, răul nu îl putem ocoli. Există în ceilalţi, există în ce ne fac ceilalţi, există în greşelile noastre. Putem alege, nu, între a fi victimele răului făcut de alţii nouă sau a face şi noi rău ca să supravieţuim. Altă cale o fi în lumea asta? În fond, orice încerci nu are să se sfârşească decât rău, obstacolul banal îţi întăreşte ideea eşecului. Altfel, de ce o fi apărut tocmai în calea ta?

Devenim „renunţători de profesie” şi ce bine o facem, la ce rang înalt am adus asta. Nu finalizăm nimic pentru că a apărut un obstacol care ne spune că nu are rost să mergem mai departe sau pentru că, Doamne fereşte, lucrurile merg bine şi ne temem că or să meargă prost. Decât să ne întristăm că lucrurile merg prost după ce au mers bine, mai bine renunţăm şi rămânem senini.

Citeste continuarea aici.

11960038_963831666989146_5189775156989189604_n

El nu știa că tăcerea unei femei e mai periculoasă decât vorbele ei

Cătălina Hetel

1 September 2015

Cred că ea s-a plictisit. Ăsta era răspunsul pentru el, care stătea prostit în faţa mea şi nu înţelegea ce se întâmplă. Cum de ea, atât de devotată lui şi atât de iubitoare, a dispărut într-o zi brusc şi măgăreşte cu mobila din sufragerie şi cu maşina plătită la comun. Nu era stilul ei, dar oamenii se schimbă.

Ea părea a fi constantă, simplă, fără surprize şi ştia mereu ce vrea, ceea ce lui îi dădea o stare de confort. Părea că îl iubeşte şi că va lupta mereu pentru relaţia lor, părea că nu se supără din orice şi că dacă se supără îi trece repede.

continuarea aici

rape-hand_5_0_0_0_0_0_0_0_0_0

Cum s-o face sex în opt?

Cătălina Hetel

25 August 2015

Cât de bou poţi să fii ca să împărţi o femeie cu alţi șase bărbaţi?! Deodată. Pe bune. Violul de la Vaslui a fost îndelung comentat, împărţind oamenii în două tabere, cei care îi luau apărarea fetei şi ciudat nu, cei care hotărau că bieţii băieţi nu au nicio vină. Că doar e şi omul un animal cu nevoi. Dacă ţi-e foame trebuie să mănânci ceva. Frunze, iarbă, ceva bagi în stomac nu?… chestie de supravieţuire.

continuarea aici