Istoria aromanilor

AlexanderTheGreat_Bust

Despre dârzenia macedonenilor

Cine au fost macedonenii lui Alexandru el Mare? Multe popoare contemporane şi-i revendică. O ţară cu numele de Macedonia ai cărei locuitori vorbesc o limbă slavă asemănătoare cu bulgara există de câţiva ani, de la destrămarea Iugoslaviei. Grecii al căror teritoriu se întinde pe o parte a vechiului leagăn al civilizaţiei macedonene şi-i revendică şi ei. Macedonenii sunt în opinia lor un soi de greci mai barbari dar cu aceleaşi origini ca ale elenilor. Un alt popor care revendică moştenirea culturală lăsată de Alexandru cel Mare sunt aromânii. Cunoscuţi la noi fie drept machidoni, fie drept macedo-români, aromânii sunt fără urmă de îndoială urmaşii populaţiilor romanizate după cucerirea peninsulei Balcanice. Aşadar vlahii sud dunăreni se pot mândri cu strămoşi traci, iliri şi macedoneni. Fac această paranteză pentru a încadra textul de mai jos în categoria „Istoria aromânilor”.

Textul[1]   îi aparţine istoricului latin Valerius Maximus. Acesta este autorul a nouă cărţi redatate în jurul anilor 31-32, în timpul domniei împăratului roman Tiberiu. Lucrarea din care face parte fragmentul are un caracter didactic constituind un adevărat manual de conduită pentru cititor. Învăţăturile cu un caracter profund moral sunt prezentate sub forma unor anecdote şi de aceea, pot spune că adevărul istoric este uneori cosmetizat More >

The_seizure_of_Edessa_in_Syria_by_the_Byzantine_army_and_the_Arabic_counterattack_from_the_Chronicle_of_John_Skylitzes

Documente privind istoria aromanilor – Însemnări despre obiceiurile vlahilor, caracterul, originea şi istoria lor

Fragmentul reprodus mai jos face parte dintr-o lucrare mai amplă, intitulată Strategykon (Στρατηγικὸν), ce aparţine genului istoric “Mirroir du prince”. Autorul ei, Kekaumenos (Κεκαυμένου) este un general bizantin cu origini armene care a trăit în Thessalia în veacul al XI-lea. Cartea scrisă între anii 1075-1078 este o culegere de sfaturi şi impresii bazate pe experienţă personală făcând trimitere la numeroase evenimente petrecute în secolul al XI-lea. Aceasta se divide în şase părţi distincte, fiecare conţinând sfaturi, fie pentru generali, fie pentru aristocraţie, fie legate de educaţia şi creşterea copiilor, fie despre cum să reacţionezi în cazul unei răscoale, fie sfaturi pentru împărat şi conducerea statului ori pentru conducătorii locali. În text li se conturează vlahilor o imagine eminamente negativă. Dacă analizăm însă contextul istoric în care aceste afirmaţii sunt făcute, vedem că pe lângă faptul că apar neclarităţi şi confuzii în text, (Despre vlahii sud dunăreni se spune că sunt urmaşii dacilor sau că Decebal a fost ucis) acestea au un caracter tendenţios şi sunt menite a pune, mai degrabă, un adversar într-o lumina cât mai proastă. Furia istoricului bizantin este fără îndoială legată de marea răscoala a vlahilor, bulgarilor şi grecilor din Thessalia din 1066[1].

Asediul Edessei de catre More >

Vlah_Woman_Katerini-Larissa_IWW

Documente privind istoria aromânilor – Statutul social al pastorilor vlahi de la Muntele Athos

Documentul reprodus mai jos datează de la sfârşitul secolului al XI-lea, din vremea împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118). În text este semnalată prezenţa păstorilor aromâni la Muntele Athos, precum şi drepturile, privilegiile şi obligaţiile pe care aceştia le au faţă de stăpânirea bizantină şi faţă de mănăstiri.

 

“Domnia mea a fost înştiinţată de către cinstită mănăstire a Sfântului Atanasie de la Sfântul Munte Athos că nişte cumani, care locuiesc în Moglena , se urcă pe înălţimile Puzuchia din preajma lor, aflate în stăpânirea mănăstirii, fac acolo stâni pentru turme şi pasc ţinuturile acelea fără nici o piedică, refuzând să plătească cuvenita zeciuială pentru animalele lor. Dacă este aşa, atunci domnia mea porunceşte încasatorilor de dări din Moglena ca, în lumina hotărârii de faţă a domniei mele, să-i silească în toate chipurile să plătească mănăstirii Sfântului Atanasie toată datoria cuvenită din zeciuială sau altă dare, măcar că până acum şi până la hotărârea de faţă a domniei mele au cutezat să facă altfel. Deci să nu le îngăduie să-i socotească pe vlahii şi bulgarii altora drept oamenii lor, ci pe toţi aceştia să-i ceară drept parte cuvenită amintitei mănăstiri, după datina statornicită. Dacă nu se vor arăta binevoitori în toate More >