DESPRE NOI

Nirvana

Cata pace se-asterne alba ca neaua in sufletu-mi chinuit de durere.

Revarsari de lumina ineaca tot raul intr-o mare tacere

Vad atata senin, incat mi se pare ca totul e lapte si miere

 

Paduri si campii, chiar Pamantul, nu mai sunt cum au fost,

Placeri vinovate, tristete, ura, durere nu mai au niciun rost,

S-au sters c-un burete si fapte si fete si tot ce am stiut pe de rost.

 

Voicu Hetel

E diavolul…

E diavolul… E aici, printre noi.

Ii simt rasuflarea, fior de strigoi.

L-am iubit, l-am tinut ca pe-un copil,

Lasatu-m-ai Doamne orb si debil.

 

E diavolul… Fericit, imi zambeste meschin,

Ii simt rasuflarea, un rece venin.

Ma strange la piept cu-n suras prefacut,

Imi sfasie carnea, se repede la gat.

 

E diavolul… Mai are din mine putin.

Ii simt rasuflarea ca pe un chin.

Ma consuma incet cu scrasnet de dinti,

Doar chipu-i fatarnic ma scoate din minti.

 

Voicu Hetel – martie 2016

11898633_1650194588531800_8802210539859626257_n

Job-ul meu de… acasă

Teatrul din… podul casei

Cătălina Hetel este psihodramatist, are doi copii, Horia şi Sofia, şi a decis împreună cu soţul ei să înfiinţeze în propria casă un teatru. Un proiect de familie, un loc în care copiii şi părinţii lor se distrează şi învaţă în acelaşi timp pentru că deviza familiei Hetel este: imaginaţia mai presus de toate.

“Acest proiect a pornit dintr-o nevoie, dintr-o idee şi dintr-un banc. Nevoia era să facem ceva pentru vieţile noastre, să avem timp şi pentru copii şi pentru familie şi nu ştiam nici eu şi nici soţul meu, Voicu, care este actor la “Ion Creangă”, să facem altceva decât teatru, psihoterapie şi asistenţă socială. Atât am învăţat noi. Voiam să deschidem o afacere ca să nu depindem de şefi, dar nu ştiam să facem nici comerţ, nici zugrăveli, nici mâncare şi nici nimic altceva. Ideea a fost de a împleti frumos cele trei laturi – artistică, socială şi psihologică – şi de a demonstra că se poate, în ciuda părerii celor din jur. Iar bancul este unul celebru, cu un tip care pierde trenul şi spune: “uite, aşa e când nu are omul lucrul lui”, de unde şi noi am înţeles că dacă este More >

cover hetelro-page0001

Teatrul din Podul meu

Proiect cultural educaţional adresat familiilor, copiilor, adolescenţilor şi adulţilor.

Deviza noastră este că măsura inteligenţei nu sunt cunoştinţele ci imaginaţia. Fiecare lucru măreţ a fost întâi imaginat. Fie că eşti copil sau adult, poţi să fii orice atâta timp cât ai curajul să îţi imaginezi.

Obiectivele noastre sunt:

-              să oferim un spaţiu cald şi plăcut în care familiile cu copii să îşi petreacă împreună un timp de calitate.

-              să oferim ocazia copiilor să facă diverse activităţi în faţa părinţilor, sub ochii părinţilor. Admiraţia părintelui este un sentiment deosebit de important, care stă la baza unei bune imagini de sine şi a încrederii în forţele proprii. Un copil încrezător şi un adult capabil, au avut ocazia să se oglindească pozitiv în ochii părinţilor. Activităţile noastre oferă acest moment de oglindire pozitivă a copilului.

-              întâlniri între familii, sentimentul că nu eşti singur şi că poţi să întâlneşti oameni la fel ca tine cu care să schimbi impresii şi idei.

Spectacole de teatru pentru copii

Ateliere creative

Spectacole interactive, psihodramă pentru copii

Ateliere pentru părinţi

Ateliere de dezvoltare personală pentru adolescenţi

Grupuri de dezvoltare personală pentru adulţi

de ce scriu

De ce scriu?

Scriu pentru ca imi place sa basmesc

scriu ca sa nu pierd ce citesc.

 

Scriu ca sa ma simt usor

scriu ca sa fiu, cuiva folositor

 

Scriu ca sa ramana-n urma, ca sa fie,

scriu pentru c-ar fi pacat daca n-as scrie.

 

Scriu pentru ca am ceva de spus,

scriu pentru ca ma plictisesc teribil la apus.

 

Scriu ca sa-mi pun gandurile-n sir,

scriu ca sa nu uit ca sa ma mir.

 

scriu si pentru ca mai pot.

Scriu ca “Ma doare-n cot.”

 

Poate ca nu sunt un scriitor stralucit si poate ca nici nu voi fii vreodata. Sincer, putin imi pasa. Nu mi-am dorit onoarea asta niciodata.

de mine

© Copyright Hetel.ro 2011.