Documentul reprodus mai jos datează de la sfârşitul secolului al XI-lea, din vremea împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118). În text este semnalată prezenţa păstorilor aromâni la Muntele Athos, precum şi drepturile, privilegiile şi obligaţiile pe care aceştia le au faţă de stăpânirea bizantină şi faţă de mănăstiri.

 Vlah_Woman_Katerini-Larissa_IWW

“Domnia mea a fost înştiinţată de către cinstită mănăstire a Sfântului Atanasie de la Sfântul Munte Athos că nişte cumani, care locuiesc în Moglena , se urcă pe înălţimile Puzuchia din preajma lor, aflate în stăpânirea mănăstirii, fac acolo stâni pentru turme şi pasc ţinuturile acelea fără nici o piedică, refuzând să plătească cuvenita zeciuială pentru animalele lor. Dacă este aşa, atunci domnia mea porunceşte încasatorilor de dări din Moglena ca, în lumina hotărârii de faţă a domniei mele, să-i silească în toate chipurile să plătească mănăstirii Sfântului Atanasie toată datoria cuvenită din zeciuială sau altă dare, măcar că până acum şi până la hotărârea de faţă a domniei mele au cutezat să facă altfel. Deci să nu le îngăduie să-i socotească pe vlahii şi bulgarii altora drept oamenii lor, ci pe toţi aceştia să-i ceară drept parte cuvenită amintitei mănăstiri, după datina statornicită. Dacă nu se vor arăta binevoitori în toate acestea, ci vor încerca din nou să ia ceva în stăpânire sau să scutească de dări pe vlahi şi bulgari, după obiceiul nedrept de până acuma, atunci să fie alungaţi de pe înălţimile luate cu sila, chiar şi fără voia lor. Dacă şi după aceea vor folosi în chip abuziv accesul înălţimilor sau orice alt lucru dăunător amintitei mănăstiri, împotriva hotărârii domniei mele, atunci să fie pedepsiţi după lege şi dreptate. Dar dacă pleacă după înălţimi şi vlahii în neînţelegere cu amintita mănăstire şi le sunt strâmtorate turmele la păşunat şi de aceea, de mare nevoie, îşi pasc turmele pe locurile legiuite ale Moglenei, atunci domnia mea hotărăşte să-şi pască cu totul netulburaţi animalele de orice fel în provincia Moglena, fără să plătească nici o dare şi fără să fie împiedicaţi sau alungaţi de perceptorii provinciei, de militari sau de cumani. Dacă va încerca să facă cineva ceva împotriva hotărârii domniei mele, oricine ar fi el, va avea mare supărare din partea autorităţii imperiale. Deci aceşti vlahi ai mănăstirii Sfântului Atanasie, cum am spus, îşi vor paşte toate turmele pe locurile legiuite ale provinciei Moglena, începând de acuma şi pentru totdeauna, fără să fie supăraţi sau ameninţaţi şi fără să li se ceară vreo dare pentru o datorie oarecare. Ba chiar şi cele două stani, adică cea stăpânită de Stan, numită Râmniţa şi cea gospodărită de copiii lui Radu cel Şchiop şi ai lui Peducel, apoi cele deţinute de vlahii acestei mănăstiri pe înălţimea obştească de la Craviţa, şi pe acestea porunceşte domnia mea să le ţină tot ei fără să dea vreo dare, şi fără vreo ameninţare sau supărare din partea cuiva, căci i-a fost acordat amintitei mănăstiri ca orice fiinţă ce ţine de dânsa cu dare pe stână, cu zeciuială şi cu orice bir cerut după datină de la stânile aflate pe amintita înălţime. Deci cel care are grijă de strange dărilor din această provincie a Moglenei în persoana prea venerabilului sebast şi chartular kyr Theodor Choumnos, în virtutea prezentei hotărâri a domniei mele, va preda aceste două stâni către amintita mănăstire a Sfântului Atanasie printr-o decizie întărită, pentru ca în temeiul acesteia să le ocupe vlahii aflaţi în dependenţa ei ca păşune pentru animalele lor de orice fel, fără a fi tulburaţi, jigniţi sau îndepărtaţi şi fără să dea nici un fel de dare, după cum am spus mai sus. Apoi, cum am amintit, dacă există în ţinutul Chostiane, dependent de mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul, şerbi (douleutai)  în afara mănăstirii, neinclusi în decizie şi pe aceştia să îi considere ca scutiţi cei care se ocupa de încasarea dărilor din provincia Moglena; mai mult chiar, deşi domnia mea a trecut în mod voit dintre cumani ca şerbi ai ei, i-a dăruit şi pe aceştia mănăstirii Prodromos, aşadar cel care se îngrijeşte de încasarea dărilor din provincial Moglena să-i includa printr-o decizie la această mănăstire Prodromul, împreună cu moara aflată în regiunea stânei, spre a stăpâni şerbii lor şi moara fără nici o piedică şi supărare şi fără nici un amestec din partea puterii civile; în locul celor predate acestei mănăstiri, să le fie daţi alţii. Şi pentru ştiinţă va fi arătat prezentul decret al domniei mele cancelariilor respective, apoi el va fi încredinţat mănăstirii Sfântului Atanasie spre păstrare veşnică.

Dat în luna februarie, indictionul 2, cu slove roşii ale mâinii imperial şi divine, cu pecetea obişnuită de ceară prin mijlocirea lui Theodor Matzuca; apoi îndreptat spre cancelariile marelui logofăt în luna martie, indictionul 2, anul 6602 (1094), îndreptat mai departe spre cancelaria asesorului în luna martie, indictionul 2, îndreptat în continuare spre cancelaria secretarilor acestuia. Am comparat prezentul decret cu originalul şi l-am semnat

Mitropolitul preasfintei mitropolii a Thessalonicului, Ioannes”.

 

Text preluat din Fontes Historiae Daco-Romanae IV, Bucureşti 1982, pag 29-31

© Copyright Hetel.ro 2016.