350px-Preziosi_-_Colentina_1
Pe la 1869 când Amedeo Preziosi realiza aceste minunate acuarele, Colentina nu era decât un sătuc la câţiva kilometri de Bucureşti capitala unei Românii apărută pe hartă cu doar un deceniu în urmă. Satul populat de colibe semiîngropate în pământ, străbătut de un râu care făcea ca zona să fie mai tot timpul mocirloasă era situat în estul oraşului între comuna Dobroeşti şi Floreştii de Sus. În ceea ce priveşte numele aşezării devenită azi cartier bucureştean, există o legendă.

Povestea spune că în timpul lui Matei Basarab în acele locuri s-ar fi dat o mare bătălie. La sfârşitul luptei voievodul l-ar fi întrebat pe spătar (comandantul cavaleriei): “Unde-i bătuşi spătare?” Spătarul ar fi răspuns: “Cole-n tină, Măria Ta”. Adicătelea, acolo în tină sau acolo în noroi, în mocirlă. Şi aşa locul bătăliei a căpătat numele de Colentina.
Cei mai mulţi dintre cei care au scris pe marginea acestui subiect vorbesc despre o luptă a lui Matei Basarab cu turcii, însă în secolul al XVII-lea când se spune că se petreceau aceste evenimente, turcii erau cei care impuneau domnitorii pe tronul de la Bucureşti. Asta nu înseamnă însă că legenda Colentinei nu ar avea un sâmbure de adevăr.

350px-Preziosi_-_Colentina_2
Matei Basarab ajunge domn în septembrie 1632, după mazilirea lui Leon Tomşa, când sprijinit de marii boieri intră în Bucureşti. Domnia trebuie însă să şi-o apare de un alt pretendent, Radu Iliaş. Acesta era sprijinit de tătari, de oastea Moldovei unde domnea tatăl sau, Alexandru Iliaş, precum şi de o parte a boierimii muntene. Bătălia pentru tronul Munteniei se dă lângă Bucureşti, “din jos de mănăstirea Plumbuita”, adică, taman pe unde se întinde azi cartierul Colentina. La 4 noiembrie 1632 are loc o primă confruntare când străjile lui Matei Basarab câştigă o lupta cu o parte din armata lui Radu Ilias. În ziua următoare cele două tabere se regrupează şi are loc lupta decisivă. Către seară, după o lupta crâncenă, mercenarii lui Matei Basarab se dovedesc mai tari şi lupta e astfel câştigată. Pe Matei Basarab îl aşteaptă o domnie de 22 de ani, până în 1654, timp în care a ridicat mai multe lăcaşuri de cult decât toţi predecesorii săi. Pentru Ţara Românească a fost o perioadă de relativă linişte şi prosperitate.
Dar Colentina, numită în vechime şi Olintina este citată în documente cu o jumătate de secol înaintea bătăliei de la Plumbuita. Provenienţa numelui rămâne aşadar o enigmă.
de Voicu Hetel