Nicolae Grigorescu-Autoportret

Nicolae Grigorescu-Autoportret

Nicolae Grigorescu a primit în tinereţe o comandă pentru realizarea portretului prinţesei Cleopatra Trubeţkoi. Plăcut impresionată de lucrare, prinţesa l-a invitat şi pe fostul domnitor Alexandru Ghica să o admire. Acesta a privit şi a exclamat din vârful buzelor:
-Are într-adevăr o mână uşoară.
Grigorescu prezent şi el nu s-a putut abţine să nu-i scape printre dinţi:
-Desigur, aş fi fost mai bun de bărbier.
***
Atacul de la Smârdan , opera realizată la comanda Primăriei Capitalei în anul 1885 a suscitat de-a lungul anilor numeroase comentarii din partea privitorilor. Într-o zi un general s-a arătat extrem de uimit pentru că tabloul nu prezintă realitatea, ci doar soldaţi aflaţi în plin avânt şi fără ca măcar un singur ofiţer să îi conducă.
Pictorul, care de altfel era un tip sfios, i-ar fi răspuns indignat dar foarte serios:
-În elanul lor patriotic, ofiţerii erau atât de mult înaintea ostaşilor încât au ieşit din cadrul tabloului meu…
***
Toată lumea a auzit de Nicolae Grigorescu şi de carele sale cu boi. Apare doar de atâta vreme pe bancnota de 10 lei încât cred că până şi cel mai analfabet dintre analfabeţi a dat măcar odată cu nasul de el. Puţini sunt cei care au auzit de pictorul Lucian Grigorescu (1894-1965), confuziile dintre cei doi fiind destul de frecvente. Ei bine, următoarea întâmplare este despre Lucian Grigorescu, dar are legătură şi cu Nicolae Grigorescu. Se povesteşte că într-o zi L. Grigorescu a intrat în gura unei florărese din nu se ştie ce motiv. Cearta a degenerat şi cei doi au ajuns la o secţie de miliţie. Pentru a obţine un avantaj pictorul s-a recomandat ofiţerului de serviciu: Grigorescu,academician, pictor. În timpul interogatoriului, ţiganca a început să băsmească verzi şi uscate reuşind într-un final să-l scoată pe maestru din pepeni. Pe punctul de a izbucni acesta este potolit de miliţian care îi spune plin de condescendenţă:
-Maestre, dumneavoastră cu boii dumneavoastră, iar eu cu interogatoriul.
Pictorul nu a mai putut să îngaime nimic, iar miliţianul a reuşit astfel să ducă cercetările la bun sfârşit şi să se lămurească asupra lucrurilor.
***
Pe când era ucenic la meşterul iconar Anton Chladek, Nicolae Grigorescu a plecat împreună cu acesta la un iarmaroc. Cei doi mergeau cu o căruţă pentru că drumul până la târgul ce se ţinea undeva prin Ialomiţa era destul de lung. Pe drum i-a prins noaptea, aşa că s-au oprit sub un copac de la marginea drumului. Iconarul a deshămat calul, numai că în loc să-l lege de pom a avut năstruşnica idee de a-l lega de Grigorescu. În felul acesta, gândea omul, nu fugea nici calul, nici ucenicul. Calul, foarte cuminte, a adormit ca toţi caii, adică de-a-mpicioarelea.
Târziu, amintindu-şi de această întâmplare, Grigorescu spunea: „Din ce foc am scăpat eu… de se speria calul. De s-ar fi speriat, aş fi avut soarta lui Mazeppa!”
Bibliografie
Viaţă şi opera lui Grigorescu, Bucureşti, Adevărul Holding, 2009
Să radem cu pictorii, Almanah Flacăra 1981, pg 382