Care este originea cuvântului siluetă?

La începutul secolului al XVIII-ea, tonul modei, în lumea civilizată, îl dădea încă Franţa. O clasă de mijloc aflată în plină ascensiune, căuta să copieze pe cât posibil obiceiurile nobilimii de la Curte. Cum de bon ton fusese vreme îndelungată ca cei cu dare de mână să tocmească pictori de renume care să-i imortalizeze pe pânză, burghezia a căutat un mijloc de a face acelaşi lucru dar într-un mod mai puţin costisitor. Din această nevoie a apărut procedeul profilului de siluetă. Aceasta era executată urmărind umbra proiectată de un chip, nu necesita cine ştie ce cunoştinţe sau talent şi şi-o putea permite oricine.

scan0001

La începuturile fotografiei, aceste profile negre, deseori decupate cu foarfeca dintr-o foaie de hârtie apoi încadrate aveau un aer fantomatic. (arhiva personala)

Dar să revenim la originea cuvântului siluetă. La vremea când procedeul era în mare vogă, Ludovic XV îl numise ministru de finanţe pe un anume Etienne de Silhouette (1709-1767). Titulatura sună ceva mai pompos: Controlor general al finanţelor. Acesta era un economist care studiase o vreme şi în Anglia de unde va împrumuta o serie întreagă de soluţii pe care le va aplica economiei franceze. Numit ministru în 1759, el a reuşit într-o perioada foarte scurtă de timp să reducă deficitul bugetar, să taie din cheltuielile Curţii, să crească baza de impozitare s.a. Una dintre primele sale măsuri a fost să reducă indemnizaţiile plătite de stat. Interesante par astăzi metodele sale. Preocupat să-i impoziteze pe nobili care până atunci scăpau taxe, dar şi pe cei înstăriţi, Silhouette a introdus un impozit pe uşi şi pe ferestre. Ca să facă rost de metale preţioase, l-a convins pe rege să dea la topit tacâmurile de aur ale palatelor şi să bată noi monede. Austeritatea impusă i-a atras ministrului adversitatea Parlamentului şi a multora dintre cei direct afectaţi de reformele sale. Una dintre acuzele care i se aduceau era că “scoţând gunoiul de sub preş” decredibilizase Franţa pe pieţele externe şi în plan intern. Maniera sa de a pune ordine în finanţele franceze, de a fi strâns la pungă, de a obţine rezultate cu economie de mijloace, i-a dus pe francezi cu gândul la foarte ieftinul mijloc de a-şi face portrete din profilul umbrei. Silhouette a devenit astfel sinonimul cuvântului ieftin.

Tot cam în aceiaşi perioada se lansau în modă şi un anume tip de pantaloni fără buzunare. Au fost repede denumiţi « à la Silhouette » cu referire directă la faptul că datorită politicii fiscale a ministrului nu mai ai ce pune în buzunar.

După doar 8 luni Etienne de Silhouette a fost revocat. Devenise mult prea detestat, iar silueta sa apărea desenată pe numeroase ziduri. Aşa a intrat cuvântul siluetă în franceză, de unde l-am preluat şi noi.

de Voicu Hetel