Potrivit dicţionarelor de termeni medicali operaţia de cezariană presupune naşterea chirurgicală a unui copil prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului şi al uterului. Până la inventarea antibioticelor şi a anestezicelor era destul de riscant pentru mamă să apeleze la o asemenea intervenţie, rata mortalităţii fiind ridicată. V-aţi pus poate vreodată întrebarea de ce acest procedeu a căpătat această denumire.

Ce legătură există între Caius Iulius Cezar şi cezariană?

Iulius CezarCezar provenea dintr-o famile importantă a Romei, numită Iulia despre care legenda spunea că îşi trage obârşia de la Iulus, fiul lui Aeneas unul dintre puţinii scăpaţi cu viaţă după distrugerea Troiei. Cezar, nu este un nume propriu cum aţi putea crede, ci ceea ce latinii numeau “cognomen” sau supranume ori, dacă vreţi, poreclă. Pliniu cel Bătrân în “Istoria naturală” arăta că un strămoş al lui Cezar şi-ar fi primit numele (porecla) de “Cezar” de la faptul că se născuse prin cezariană.

Sigur, o să spuneţi, ce mare lucru era să te naşti prin cezariană? Era pentru că, la vremea respectivă, şansele de supravieţuire erau mici, iar naşterea avea loc în condiţii, aş spune, dramatice. În cele mai multe cazuri mama era deja moartă dintr-un motiv sau altul, iar operaţia viza extragerea şi salvarea fătului. Cuvântul latinesc “caedere” înseamnă a tăia, de aici evoluând cuvântul “cezariană”. Cezariana, ca denumire, nu apare aşadar datorită lui Cezar cum s-ar putea crede, însă nici supranumele de “cezar” nu este sigur că ar fi legat de o astfel de intervenţie chirurgicală. Cât despre credinţa conform căreia Cezar însuşi s-ar fi născut prin cezariană, nici nu poate fi vorba întrucât mama să a mai trăit încă vreo trei decenii după naşterea sa. Există totuşi o legătură între cezar şi cezariană pe care cei mai mulţi istorici nu au sesizat-o. Una dintre legile romane revizuită în timpul său (Lex caesarea) este aceea conform căreia, operaţia de cezariană trebuia efectuată în condiţiile în care mama era pe moarte, existând astfel şansa ca fătul să fie salvat.

Prima operaţie de cezariană efectuată cu succes asupra unei gravide, în condiţii normale şi nu pe o persoană decedată sau mribundă s-a petrecut abia în anul 1500. În Elvetia, registrele îl consemnează pe un oarecare Jaques (sau Jacob) Nufer, de profesie jugănar de porci din Siegerhausen, în Thurgovia, care adresează autorităţilor o cerere prin care se solicita permisiunea ca femeia sa, Maria Alespaschi să nască prin metode nenaturale. În cazul femeii felcerii şi moaşele ridicaseră neputincioşi din umeri spunând că nu va putea naşte pe cale naturală. Nufer a primit autorizaţie, operaţia de cezariană a avut loc iar femeia a supravieţuit reuşind ulterior să aducă pe lume şi alţi copii. De notat este că tăietura se făcea pe viu fără anestezic, iar “chirurgul” Mariei Alespaschi a fost chiar jugănarul de porci, Jacob Nufer.

 

O altă lucrare care încearcă să dea o explicaţie numelui lui Cezar este “Istoria Augustă”. Potrivit acesteia există trei posibile variante pentru care cineva ar putea primi porecla de cezar (caesar în latină). Prima variantă: cuvântul “caesaries” se traduce prin pletos de unde tragem concluzia că un strămoş al lui Caius Iulius Caesar era posesorul unei claie de păr de dimensiuni respectabile. A două variantă: expresia latinească “oculis caesiis” se referă la cineva cu ochi căprui şi strălucitori. A treia variantă şi cea care era şi pe placul lui Iulius Cezar[1]  era aceea că porecla i se trăgea de la faptul că strămoşul său omorâse un elefant. Povestea e plauzibilă, în timpul razboailor punice, carthaginezii trecând Alpii însoţiţi de elefanţi. În limba punică, (moorish după cum apare în unele lucrări) astăzi dispărută, elefantul era numit “caesai”.

Oameni celebri în istorie născuţi prin cezariană

Mai puţin cunoscut este cazul unui anume Raymond Nonnatus (1204-1240). Acesta este considerat sfânt în Catalonia, iar numele de Nonnatus provine, după cum aţi ghicit, de la faptul că nu venise pe lume pe cale naturală. Mama sa a murit însă în timpul naşterii. Acelaşi lucru s-a petrecut cu un alt personaj din istoria Scoţiei. Cine a văzut Braveheart, cu Mel Gibson în rolul lui William Wallace, îşi mai aminteşte de ezitantul rege al scoţienilor Robert Bruce. Fiica sa, Marjorie Bruce, va muri în 1316 la naşterea viitorului rege al Scoţiei, Robert al II-lea (1316-1390).

Ambroise Pare, unul dintre marii chirurgi medievali, un specialist în amputări şi mai apoi Francois Mauriceau, cunoşteau tehnica operaţiei prin cezariană dar s-au arătat întotdeauna ferm împotriva folosirii ei, considerând-o o practică barbară şi periculoasă. Până la începutul secolului al XIX-lea puţine se schimbaseră în modul în care se efectua cezariana. Cifrele privind rata mortalităţii diferă de la o sursă la alta. Pentru spaţiul anglo-saxon se vorbeşte de până la 85 de procente. Se poate, totuşi, să fie doar o exagerare. Cele mai optimiste cifre spun că din şase operaţii, cinci erau reuşite. Abia pe la 1880 ca urmare a progreselor înregistrate de asepsie, operaţia de cezariană a devenit mai sigură. Din 1920, se practică cezariana pe orizontală, denumită astfel după punctul de incizie efectuat pe uter, iar operaţia devine astfel, o intervenţie lipsită de riscuri.

 

Bibliografie

Peter Ryding, “Did romanş design the space shuttle?”, Pathfinder Partners Ltd. 2006

Michael Odent, “Cezariana”, Editura Elena Francisc Publishing, 2009

Vintilă Ornaru “Despre cezariană”, în Almanah Luceafărul 1986, pg.301

Plinius Maior, “Naturalis historia”, tr. Tudor Dinu,  Ioanei Costa, Editura Polirom 2001

“Istoria augustã”, tr. David Popescu, Constantin Drãgulescu, Bucureşti, 1971.

de Voicu Hetel



[1] În timpul lui Cezar este pus în circulaţie un dinar roman pe al cărui revers era imprimat un elefant.