Pentru cei care n-ati avut niciodata prilejul sa vedeti interiorul Ateneului Roman, ei bine, aflati ca aveti ce vedea. Nu o sa insist cu detalii legate de arhitectura, ci am sa ma opresc doar la cea mai mare fresca cu tematica istorica din Romania. Are o lungime de 75 de metri si o latime de 3 metri si este opera pictorului Costin Petrescu (foto stanga). Realizata in tehnica “al fresco”[1], pictura infatiseaza cele mai importante momente din istoria romanilor intr-o curgere neintrerupta.

Cum s-a ajuns la realizarea acestor imagini e o poveste destul de intortocheata. La inaugurare, in 1888, principalul artizan al lucrarilor de construire ale Ateneului, istoricul si scriitorul Alexandru Odobescu isi exprimase dorinta ca sala circulara, ce amintea de un for roman, sa fie decorata cu imagini din istoria nationala. Un spatiu pe care mai tarziu a aparut fresca despre care vorbim, a fost lasat liber odata cu inscriptia „Loc rezervat pentru marea frescă ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”. O oferta de realizare a acestei lucrari a lansat-o in 1901 Stefan Popescu. Nu stim cum aratau schitele sale, dar stim ca autoritatile au respins proiectul din cauza bugetului considerat exorbitant[2]. Au mai trecut trei decenii, timp in care locul a ramas gol, pana cand a aparut Costin Petrescu care se oferea sa realizeze fresca in schimbul unui buget care se invartea in jurul sumei de 3 milioane de lei. Oferta e acceptata la 27 mai 1933, iar aristul va lucra vreme de 4 ani pana la 22 aprilie 1937. Inaugurarea oficiala are loc un an mai tarziu, cu multa pompa si discursuri inaltatoare rostite in prezenta lui Carol II, de marele mogul al presei interbelice, Stelian Popescu precum si de consilierii regali, prof. dr. C. Angelescu si prof. Stefan Ioan. Lucrarea de proportii monumentale si de magistrala executie se bucura de aprecierea unanima. Si totusi, curand vor aparea criticile. Analizand in detaliu fresca lui Costin Petrescu, nu putini au fost cei care au descoperit ca figuri importante ale istoriei Romaniei au fost cu totul omise.

Soldat roman si femeie daca. In fundal monumentul de la Adamclisi

Rolul dacilor in fresca lui Costin Petrescu

In catalogul lansat de pictor, cu ocazia inaugurarii frescei, sunt reproduse cele 25 de planse ce compun istoria romanilor

Una dintre figurile ale trecutului, a carui valoare de simbol nu era la acea data contestata de nimeni, era Decebal, ultimul rege al dacilor. Fresca incepe cu momentul cuceririi Daciei de catre Traian pe care-l vedem contempland teritoriul ravnit. Alaturi de legionarii sai un loc important ii este atribuit constructorului podului de la Drobeta, Apolodor din Damasc. Abia in plansa a treia ni se dezvaluie si rolul atribuit dacilor. Langa o stela funerara o femeie daca aprinde o candela vegheata indeaproape de un legionar roman. E simbolul contopirii celor doua popoare si cam aici se opreste contributia dacilor. Cu toate acestea, la vremea aceea incepuse sa se manifeste un puternic curent dacist, alimentat fie de scrierile unor istorici care reconsiderasera pozitia si rolul acestora, fie de curentul nationalist al carui varf de forma fusese realizat cu ocazia alegerilor parlamentare din decembrie 1937. Simbolurile romane multa vreme dominante in mentalul colectiv incepusera sa paleasca facand loc in istorie si dacilor. Si totusi, atunci cand marea fresca a fost gata, scena fondatoare il ignora in totalitate pe Decebal. Costin Petrescu care marturisea ca se gandise vreme de trei decenii la acest proiect era tributar insa, unor perceptii mai vechi. La 1888, de exemplu, in discursul prilejuit de inaugurarea Ateneului, Alexandru Odobescu definea in cateva cuvinte conceptia istoricilor acelui sfarsit de secol XIX cu privire la daci.

“El, [Traian] care ne-a dat noua, aci, si nastere si nume, si viata si credinta. El va straluci la acel loc, ca si soarele ajuns la amiazi[3]”.

Marii voievozi Stefan cel Mare si Mihai Viteazul nu au fost, totusi, uitati

Dacii ne apar la vremea aceea, ca niste simpli barbari, rolul definitoriu in aparitia poporului roman fiind atribuit in exclusivitate cuceritorilor romani.

Cine sunt marii absenti din fresca lui Costin Petrescu?

Pe langa daci, care dupa cum am vazut nu sunt luati in calcul, istoria Romaniei incepand de la Traian, printre cei uitati de penelul artistului se mai numara si alte figuri importante. Un prim voievod reprezentativ pentru curajul si indrazneala cu care le-a tinut piept turcilor era Ion Voda supranumit “cel Cumplit” de o parte a boierimii sau “cel Viteaz” cum il regasim in folclor.

O a doua figura interesanta atrecutului trecuta in uitare este Grigore Voda. Numele poate ca nu va spune nimic pentru ca aproape 5 decenii de dictatura comunista au ingropat in uitare fapta acestui fanariot. La sfarsitul razboiului ruso-austro-turc din 1768-1774, Moldova condusa de Grigore III Ghica a fost mutilata arbitrar prin ruperea Bucovinei din teritoriul sau. Protestele energice ale domnitorului, au dus in final la uciderea sa miseleasca. Cat despre Bucovina, stim cu totii cum a evoluat soarta ei…

Dar poate ca cea mai importanta figura omisa ramane Mihai Eminescu. Nu are rost sa comentam rolul Luceafarului in conturarea literaturii romane si amprenta puternica lasata de acesta. Unii credeau ca in portiunea de fresca unde apar Bratienii si Kogalniceanu, se putea gasi un locsor si pentru Eminescu. Dar n-a fost sa fie!

Principalul argument al lui Costin Petrescu atunci cand era intrebat de ce lipseste unul sau altul, a fost unul cat se poate de simplu: ca sa faca loc unei figuri noi, trebuia sa dea afara pe altcineva. Ori pe cine sa dai afara, ca doar toata lumea isi merita un locsor pe bucata aceea de zid. In cei 75 m, pur si simplu nu incapusera chiar toti…

Sa nu uitam ca momentul inaugurarii[4] este anul 1938, in plina dictatura carlista. In consecinta, un rol destul de important este atribuit familiei regale si regelui Carol II, care in ciuda parerilor preponderent negative pe care o buna parte a istoricilor si a oamenilor obisnuiti o au despre el, s-a vrut si a reusit intr-o oarecare masura sa fie un sprijinitor al artelor si al oamenilor de cultura.

 

de Voicu Hetel

 

 

Bibliografie

Bilciurescu Victor “Marea noastra fresca” in Calendarul Universul 1938, pg. 133-138

Petrescu, Costin, Marea Frescă a Ateneului Român din București, inaugurată în 1938,

Atelierele Marvan S.A.R., București, 1938

Săveanu, Simion, Aventuri prin tunelul timpului, Editura Sport‑Turism, București, 1977.


[1] Procedeul ales de artist denumit “Al fresco” adica al picturii in culori de apa aplicate direct pe tencuiala proaspata era menit sa asigure durabilitate picturii care in felul acesta devine mai greu de indepartat decat in cazul folosirii uleiurilor care in timp se degradeaza.

[2] Suma ceruta era de 80.000 de lei, adica peste 200.000 $. Din cate stiu un dolar la nivelul anului 1900 pretuia cam cat o bancnota de 100 $ din ziua de azi, de unde tragem concluzia ca nu era deloc ieftin.

[3] Alexandru Odobescu, “Ateneul roman si cladirile antice cu dom circular” in Opere complete, vol. III, Editura Minerva, Bucuresti, pg.332

[4] 26 mai 1938