Pe la jumatatea veacului al XIX-lea Bucurestiul nu era decat un targusor ceva mai rasarit dintr-o provincie dependenta de Imperiul Otoman. Nici pomeneala de parcuri cu fantani, cladiri monumentale ori statui.

Inceputul modernizarii se petrece in timpul domniilor regulamentare cand se traseaza primele bulevarde. Prima statuie ridicata in Bucuresti nu este, cum se crede, cea a lui Mihai Viteazul de langa Universitate. La doar cateva sute de metri insa, in curtea bisericii Coltea se afla un monument putin mai vechi care s-a strecurat cu discretie pana in zilele noastre scapand pana si de furia proletara a regimului comunist. Este vorba despre statuia spatarului Mihail Cantacuzino.

 

Cea mai veche statuie a Capitalei (1865-1869_

Statuia spatarului Mihail Cantacuzino este cel mai vechi monument de acest tip din Bucuresti. El dateaza din anul 1869, este realizat din marmura de Carrara si apartine sculptorului Karl Storck. Marele boier muntean apare imbracat intr-un caftan imblanit, cu fireturi si brandemburguri iar pe cap poarta o caciula din blana.

Mihail Cantacuzino (1640-1714) provenea dintr-o veche familie nobiliara cu radacini pana in Imperiul Bizantin. A fost spatar si mare stolnic la curtea Tarii Romanesti si unul dintre primii calatori si exploratori romani. In peregrinarile sale, boierul muntean a ajuns in Palestina si in peninsula Sinai. Inspirat de ce vazuse pe meleagurile sfinte avea sa infiinteze o manastire pe care o va numi Sinaia[1]. In ceea ce priveste orasul Bucuresti, marele sau merit este acela de a ne fi lasat o biserica din piatra cu hramul Trei Ierarhi[2], o scoala si un spital[3]. Ele nu au luat numele ctitorului lor, ci pe acela al proprietarului mosiei pe care fusesera construite, un anume Coltea[4]. In fata acestor cladiri, in chip de poarta de intrare, se afla amplasat celebrul turn al Coltei, ridicat pe la 1715. Statuia sa, amplasata in curtea spitalului, a fost realizata intre anii 1865-1869.

 

Statuia lui Mihai Viteazul (1874)

Statuia lui Mihai Viteazul la 1874

Statuia lui Mihai Viteazul la 1874

Statuia, opera a sculptorului Carriere Belleuse a fost realizata in Franta. Sculptorul era in mare voga in epoca, aproape fara rival in ce priveste statuile ecvestre. Odata adusa in tara, aceasta a iscat o mare controversa. Inscriptiile de pe soclu care aminteau de victoriile asupra Imperiului Otoman ii puteau supara pe turci. Statuia ecvestra a marelui voievod intregitor de tara era dezvelita cu mare fast in ziua de 8 noiembrie 1874, deci cu trei ani inaintea obtinerii independentei Romaniei fata de Inalta Poarta. Monumentul statuse vreme de cateva luni invelita cu o panza de sac, “un zablau”, in asteptarea unui moment prielnic stiut fiind faptul ca un simbol precum Mihai Viteazul, nu avea cum sa fie pe placul sultanului. Protestele studentilor care au provocat reactia violenta a fortelor de ordine i-a determinat pe guvernantii de atunci sa fixeze ca moment al inaugurarii statuii, ziua Sfintilor Mihail si Gavril. Momentul a ramas definitiv in memoria locuitorilor Bucurestiului, drept acela al dezvelirii primului monument. Cu ocazia inaugurarii Vasile Alecsandri avea sa scrie urmatoarele versuri:

“Pe-ntinsul tarii astazi e splendida sarbatoare,

Copiii se simt oameni, batranii intineresc;

Chiar tarna din morminte s-anina si tresare

Si umbre inarmate prin aer se-ntrunesc.”

Statuia propriu-zisa masoara 2,5 m domina intreaga Piata Universitatii gratie soclului dreptunghiular, inalt de 3 m, din marmura alba. Pe soclu s-au sapat stemele celor trei tari romane. In fata si in spate, in nisa se gaseste vulturul heraldic, simbol al Munteniei, iar pe laterale bourul Moldovei si stema Transilvaniei. Tot pe laterale au fost scrise si numele localitatilor in care Mihai si-a castigat faima, precum si numele sfetnicilor si capitanilor sai.

Cea mai veche statuie dedicata unui scriitor

Cea mai veche statuie din Bucuresti dedicata unei personalitati culturale este cea dedicata in cinstea lui Ion Heliade-Radulescu. Sculptor a fost italianul Ettore Ferrari. Aceasta a putut fi ridicata gratie eforturilor depuse de un comitet de initiativa care a adunat fondurile necesare si din care faceau parte, alaturi de altii, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu si V. A. Urechia. Amplasat la Universitate, in apropiera statuii lui Mihai Viteazul, monumentul dedicat aceluia care facuse munca de pionierat in literatura romana, fiind considerat “cel dintai scriitor care, pe calea literaturii, ne-a facut sa iubim limba romaneasca”, a fost dezvelit in ziua de 21 noiembrie 1881. La vremea respectiva, Heliade era un scriitor foarte pretuit incat, la solemnitatea prilejuita de inaugurarea statuii au luat parte numerosi bucuresteni, vorbindu-se in presa, chiar despre o “serbare a geniului”. S-au tinut discursuri de omagiere s-au depus coroane de flori, iar statuia a fost incinsa cu o esarfa pe care era inscris un aforism al scriitorului. Acesta spusese candva: Urasc tirania; mi-e frica de anarhie”. Tot cu aceasta ocazie se bate si o medalie comemorativa in care apare reprezentata statuia, numele scriitorului si anii intre care a trait, 1802-1872. Astazi, putina lume mai stie cine a fost Heliade-Radulescu, ce rol a jucat la inceputurile literaturii romane moderne, iar cei care l-au citit sunt si mai putini, cum putini sunt de altfel si cei care stiu pe cine reprezinta statuile din fata Universitatii Bucuresti.

Primul monument al Bucurestiului

Sa nu credeti insa ca statuia spatarului Cantacuzino este si cel mai vechi monument inaltat in Capitala. Este doar cea mai veche statuie infatisand un personaj istoric. Cea mai veche statuie, care din pacate nu a supravietit pana in zilele noastre, era o coloana inalta de 5 metri asezata pe spatele a patru cai si avand in varf o acvila. Opera lui Karl Storck si a fost realizata in anul 1860. Primul sau amplasament era pe Calea Mogosoaiei, in gradina Episcopiei, pe locul in care se inalta astazi Ateneul Roman. In anul 1890, statuia a fost mutata la Rond cunoscut mai tarziu sub numele de bulevardul George Cosbuc.

Bibliografie

Victoria Dragu Dimitriu  “Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti”, Editura Vremea, 2010

Almanah estival Luceafarul 1986, pag.291

Almanah Flacara 1976, “Statuile Bucurestiului”, pag. 44-54

Almanah Flacara 1982 “1874 Maretul monument”, pag. 159

Almanah turistic pentru tineret BTT 1982, pag. 43

de Voicu Hetel


[1] Manastirea este ctitorita intre anii 1690-1695 si inchinata manastirii de la Muntele Sinai, locul din care se spune ca Moise a primit de la Dumnezeu cele zece porunci.

[2] La ora actuala Biserica Coltea ridicata intre anii 1695-1698 este considerata cea mai veche constructie din Bucuresti

[3] Spitalul Coltea este ridicat intre anii 1704-1707. O serie de cladiri din apropiere, inaltate la 1696 au slujit drept scoala.

[4] De la urmasii clucerului Coltea cumparase spatarul terenul pe care anterior mai existase o alta biserica.