Atunci cand un cuplu se formeaza, se trece de la “eu” la “noi”, de la “istoria mea” la “istoria noastra” de la “cine sunt eu” la “cine sunt eu in aceasta relatie”. Angajarea in relatie si reusita relatiei presupune in primul rand ca asteptarile fiecaruia in legatura cu viata de cuplu sa fie macar partial satisfacute si ca ambii parteneri sa se implice in reusita proiectului comun care este cuplul.  Aceste asteptari nu sunt perfect conturate in mintea noastra, ele fiind influentate de o serie de factori cum ar fi: istoria si valorile familiei de origine, modelele culturale si sociale ale perioadei, imaginea personala si increderea in propriile valori ale partenerilor.

Exista cateva mituri ale relatiei fericite:

1. Exista “un suflet pereche” pe care daca il gasesti te potrivesti atat de bine incat relatia merge de la sine. Aceasta idee este profund gresita, cuplul este un element viu, fiecare dintre parteneri suprta transformari personale in timp. Gasirea unui partener nu este sfarsitul stradaniilor personale ci doar inceputul unui proiect comun. In plus, atitudinea pozitiva si efortul poate duce spre un cuplu reusit cu oricare alta persoana.

2. Relatia noastra va reusi deoarece ne cunoastem de mult timp. Apropierea, intelegerea reciproca si o istorie comuna pot contribui la reusita unei relatii dar nu sunt suficiente. Oamenii se schimba iar relatiile parcurg diverse stadii ca nasterea copiilor, schimbarile de statut profesional etc, care vor schimba atat nevoile si asteptarile individuale cat si nevoile in cuplu.

3. Dupa mutarea impreuna sau casatorie, partenerul (a) se va schimba. Practic nu reusesti sa vezi cu adevarat omul de langa tine ci omul pe care vrei sa il modelezi, partenerul ideal existent in mintea ta. Este dificil de asemenea, sa iti asumi raspunderea ca vei putea “aduce pe calea cea buna” un partener deviant  sau dependent de alcool, drog, jocuri de noroc. Probabil ca nimeni nu isi dorste sa intre intr-o relatie pentru “a fi schimbat” sau daca cineva crede ca partenerul il va ajuta “sa se corecteze” nu face altceva decat sa transfere propria responsabilitate pentru schimbare asupra celuilalt si asupra relatiei.

4. Partenerul meu trebuie sa imi satisfaca toate cerintele si nevoile daca ma iubeste. Fiecare persoana are dorinte, nevoi, interese, asteptari, aspiratii. Uneori ele coincid cu ale parteerului, alteori nu, uneori ele pot fi indeplinte de catre acesta, alteori ele cad doar in propria responsabilitate. Este nerealist sa crezi ca daca doua persoane se iubesc ele se potrivesc in toate directiile.

5. Dragostea ne va tine mereu impreuna. Dragostea nu poate invinge totul. Dragostea romantica se estompeaza dupa o perioada de relatie, lasand loc dragostei mature, respectului reciroc, intelegerii celuilalt si a tolerantei reciproce. Partenerul nostru nu este perfect asa cum nici noi nu suntem.

6. Noi nu ne certam niciodata si cei care se cearta inseamna ca nu mai sunt un cuplu adevarat. Un anumit grad de conflict este inevitabil in orice relatie. Evitarea totala a oricarei forme de conflict nu face decat sa sporeasca tensiunea, necunoasterea partenerului si sa inmulteasca frustrarile personale in cuplu. Pe de alta parte, intretinerea unei relatii conflictuale presupune o anumita forma de control a relatiei. Utilizarea creativa a conflictului poate duce la progrese in viata de cuplu.

7. O relatie sexuala satisfacatoare inseamna un cuplu reusit. Relatia sexuala este doar o parte a relatiei de cuplu. Nu garanteaza fericirea asa cum o relatie sexuala slaba nu inseamna nefericire in viata de cuplu. O relatie sexuala satisfacatoare este mai degraba rezultatul unei relatii fericite si nu premiza acesteia.

8. Discutam despre orice. Desi comunicarea este importanta, discutia nu duce intotdeana la rezolvarea problemei. Comunicarea nu inseamna convingerea celuilalt in legatura cu propria dorinta, nu inseamna argumentatie logica ci este o intelegere comuna a unui anumit aspect, acceptarea refuzului si a opiniilor contrare.

Studiile arata ca exista sase obligatii de baza pentru reusita unui cuplu:

1. Sa fii sincer, deschis, corect si demn de incredere. Nu poti cere partenerului incredere si onestitate daca tu insuti nu esti capabil sa o oferi.

2. Sarcinile si raspunderile ce revin relatiei sa fie impartite in mod echitabil. Acest echiliberu poate varia in functie de intelegerile cuplului dar e dificil atunci cand o persoana simte ca duce de una singura in cadrul cuplului anumite sarcini sau responsabilitati,

3. Sa fii prieten cu celalalt si sa ii oferi suport cand este necesar.

4. Sa comunici “cu” partenerul si nu “catre” partener. Comunicarea eficienta inseamna si existenta unui raspuns si ascultarea activa a acestuia.

5. Sa fii dispus sa faci anumite lucruri pentru partener pentru ca stii ca are nevoie, fara sa astepti sa fii rugat.

6. Sa oferi afectiune si satisfactie sexuala partenerului, intelegand si acceptand dorintele sexuale ale acestuia, asigurand astfel varietate, si evitand rutina.

 

de Catalina Hetel, psihoterapeut