Vlad Ţepes este, cel putin din punctul de vedere al strainilor, o figura emblematica a istoriei medievale. Numeroase legende germane l-au facut celebru inca din timpul vietii conferindu-i o imagine de om neinduplecat, neiertator si chiar, dupa standardele medievale care nu pun mare pret pe viata omului simplu, pentru ca moartea este prezenta peste tot, un individ monstruos. Lui Vlad Ţepes nu i s-a iertat de catre negustorii sasi faptul ca li s-au incalcat privilegiile comerciale si nici ca voievodul muntean nu s-a sfiit sa-i ridice in tepe pentru sprijinul acordat de ei boierilor tradatori.

Astfel inca de la jumatatea secolului al XV-lea circulau 35 de legende germane extrem de defavorabile lui Vlad. Un text german din anul 1486, deci la un deceniu de la asasinarea lui Ţepes, este tradus in ruseste de calugarul Efrosin in 1490 sub titlul “O povestire despre Dracula Voievod”. Naratiunea, foarte captivanta este denigratoare la adresa Draculestilor, preluand naratiunile nemtesti din 1462, aducand in plus, ca nota de originalitate, condamnarea voievodului pentru renuntarea la ortodoxie si trecerea la catolicism. Povestea tradusa si imbogatita de Efrosin cuprinde un numar de 19 intamplari cu talc din perioada 1456-1476 realizand un portret inspaimantator.

 

Unor soli turci veniti in audienta pentru plata haraciului si care n-au considerat de cuviinta sa se descopere in fata Domnului, li se bat piroane in cap ca sa le stea bine turbanele. Ţepes le explica serios ca intareste un obicei otoman care, insa nu poate fi tolerat in Valahia si ii trimite inapoi.

Vlad Tepes si solii turci Theodor Aman

Voievodul e crunt si cu ostenii sai. Dupa o lupta castigata cu turcii se apuca sa verifice care dintre ai sai a fost ranit la spate, semn ca a fugit din calea dusmanului. Pe cei gasiti astfel ii inalta in tepe fara ezitare.

 

Vlad Ţepes nu este doar crud ci si incredibil de viclean, arata povestitorul. Expeditiile sale de prada in Imperiul Otoman nu sunt acte de vitejie ci rezultatul actiunilor unui ins imprevizibil. Sultanul mirat de curajul sau accepta sa-l primeasca in slujba, iar voievodul trece nestingherit Dunarea cu ai sai si merge cale de 5 zile. Apoi, fara veste, face cale intoarsa pustiind totul in cale. Sultanului ii transmite batjocoritor ca daca i-a placut cum l-a slujit, el poate repeta isprava.

 

Raufacatorii sunt atat de speriati de pedepsele sale care lovesc cu aceeasi intensitate, fara discriminare, incat n-au curajul sa fure o cupa de aur pusa pe buza unei fantani pentru oricine ar vrea sa-si potoleasca setea.

Ca sa scape tara de milogi si de hoti, Vlad recurge la o solutie  extrema. Ii invita pe toti intr-o casa mare pe care, apoi o incendiaza.

 

Un calugar catolic il avertizeaza pe domnitor ca cei trasi in teapa vor deveni mucenici. Nedorind sa-l supere,  Ţepes il transforma si pe el in martir tragandu-l in teapa.

 

Exista si reversul medaliei: un alt calugar care gaseste o justificare executiilor este rasplatit cu 50 de ducati de aur.

 

Voievodului ii place sa intinda capcane: unui negustor care i se plansese ca i s-au furat 160 de ducati ii restituie suma cu un galben mai mult dupa ce amenintase orasul unde se petrecuse fapta, cu nimicirea. Omul recunoaste cinstit ca a primit mai mult decat i se cuvenea si scapa netras in teapa.

 

Si cu femeile e neinduplecat. Femeile acuzate de infidelitate ajung la stalpul infamiei. Fecioarele si vaduvele sunt jupuite de vii daca sunt prinse ca au calcat stramb. O femeie lenesa e trasa in teapa dupa ce Draculea descopera ca barbatul ei umbla cu camasa gaurita desi ave destul in in casa.

Unui servitor caruia nu-i prieste mirosul emanat de cadavrele celor trasi in teapa, Voda care tocmai isi servea masa la umbra lor, porunceste sa i se pregateasca o teapa inalta ca de acolo de sus sa aiba aer curat.

 

La curtea Tarii Romanesti nu functiona nici “imunitatea diplomatica”. Daca un sol nu era pe placul lui Vlad era executat imediat prin metoda obisnuita. Stapanul sau primea o notificare ca el poarta vina celor intamplate, fiindca nu i-a trimis un om suficient de destept si de priceput. Un alt sol este intrebat la ce foloseste o teapa inalta, groasa si aurita. Cand acesta raspunde ca este pentru cineva de vaza este rasplatit pentru intelepciune cu laude si onoruri.

 

Nici cei care i-ar putea trada secretele nu scapa de moarte. Mesterii care i-au faurit buti de fier in care sa-si tina aurul pe care l-a ingropat in albia unui rau, sunt ucisi.

 

Dupa 1462 cand Vlad isi pierde domnia si zace in temnitele lui Matei Corvin, povestitorul scrie ca prizonierul isi satisface pornirile sadice vanand soareci si chinuind pasari cumparate anume, carora le smulge penele de vii si le da drumul astfel.

 

Eliberat dupa un timp, Vlad isi castiga existenta din croitorie. Intr-o zi in casa sa din Pesta intra val vartej un raufacator urmarit indeaproape de oamenii legii. Domnitorul ia partea urmaritului si ii taie capul celui ce vroia sa-l intemniteze. Raufacatorului ii da drumul zicand ca oricine da navala in casa unui mare stapanitor sfarseste asa. E interesant cum ar fi putut Matei Corvin sa aprobe asa ceva.

In ceea ce priveste sfarsitul lui Dracula, varianta oferita este foarte ambigua. In timpul unei lupte cu turcii voievodul, aflat pe un deal din apropiere de unde contempla macelul, e ucis din greseala de un ostean de-al sau care il strapunge cu sulita luandu-l drept turc.  Ciudatenia pleaca de la afirmatia povestitorului ca inainte de a cadea mort strapuns de sulite, Vlad si-a ucis cu sabia cinci dintre atacatori.  Cel mai probabil moartea domnitorului, survenita foarte rapid dupa reinscaunarea sa din 1476 este rezultatul unui complot al boierilor tematori de un nou val de executii in randurile sale, cu care Dracula fusese foarte darnic in trecut.

La curtea tarilor rusi, ispravile voievodului muntean, mai mult sau mai putin adevarate, erau extrem de populare. Temutului Ivan supranumit “cel Groaznic”,  ii placeau atat de mult incat isi punea seara gramaticul sa i le citeasca pe post de poveste de culcare.

de Voicu Hetel