Vlad Tepes este fara indoiala cea mai cunoscuta personalitate istorica romaneasca. Poate, doar Nicolae Ceausescu sa fie cam tot atat de faimos, insa pentru cine stie cat timp. Daca trecerea anilor va estompa incetul cu incetul figura dictatorului, cu siguranta ca nu la fel se va intampla cu figura lui Tepes.

Meritul il are, cu ghilimelele de rigoare, Bram Stocker care i-a asociat imaginea de cea vampirului insetat de sange. Romanul Dracula, aparut in 1897, cunoaste un succes fulminant, devinind sursa de inspiratie a peste 750 de filme, documentare sau nuvele. Odata cu el apare in literatura un tip nou de caracter care in urmatorii aproape 200 de ani s-a universalizat.

Asadar, pentru straini, Vlad Tepes a devenit un personaj malefic, infricosator, diavolesc, dupa cum ii este si numele: Dracul sau Dracula.

Vlad a primit apelativul de Tepes, adica cel care trage in teapa, acesta neavind neaparat conotatie negativa. In folclor, este perceput intr-o lumina pozitiva. Voevodul nu se inchina turcului, ba il mai trage si in teapa la fel ca pe hoti. El este, daca vreti, simbolul justitiei oarbe, imparte dreptatea fara a tine cont de rangul sau originea vinovatului. Cupa de aur incrustata cu nestemate (iata ce imagine de poveste) sta pe ghizdul fantanii, oricine poate bea din ea, dar nimeni nu indrazneste sa o fure. Pentru ca detesta hotia, cersetoria si vagabondajul ii aduna pe toti acestia intr-o casa mare. Le da sa bea si sa manance pe saturate apoi ii intreaba daca s-au saturat sa le mai fie foame sau frig vreodata. Dupa raspunsul lor entuziast, Voda ordona sa se traga obloanele, sa se ferece usile si sa li se dea foc, implinindu-le astfel dorinta.

 

Vlad Ţepes la masa intr-un incunabul german

In mentalul colectiv Vlad este asa cum l-a zugravit Eminescu: “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” Adica, asemeni imparatilor bizantini, Vlad este Dominus et Deus, capabil sa imparta dreptatea, sa scape tara de nenorociri.

Pentru istorici, voevodul muntean lasa loc la numeroase controverse cauzate de interpretarea mai mult sau mai putin partinitoare a izvoarelor istorice de secol XV si XVI. Cronici precum cele aparute la Nurnberg, Leipzig, Bamberg sau Ausburg il descriu ca pe un tiran scelerat caruia ii placea sa-si devoreze la propriu dusmanii, sa-si potoleasca setea cu sangele lor, toate astea la umbra unor paduri de tepe. Primele texte tiparite despre personalitatea lui Vlad Tepes, alaturi de exagerarea cu buna stiinta a faptelor si cruzimii sale, i se datoreaza lui Matei Corvin. Intr-o epoca dominata de superstitii, cand nenorocirile si moartea pandesc la tot pasul, cand executiile publice sunt ceva aproape firesc, existenta unui asemenea personaj nu e pusa la indoiala.

Intr-o emisiune din 2002 realizata de Discovery Channel: “The most evil men in history”, Vlad Tepes este trecut in galeria celor mai rai oameni din istorie. Dr. Colin Imber de la Universitatea din Manchester ii face o caracterizare cu nimic mai veridica decat cele scrise in urma cu mai bine de 500 de ani. Cei trei experti chemati sa-si dea cu parerea, printre care si printesa Briana Caragea, in calitate de descendenta, sustin sus si tare ca a ucis 100 000 de oameni. Istoricii straini preiau fara sa filtreze informatiile provenite din cronicile sasesti si turcesti, cand la orice analiza, numeroase dintre ideile prezentate nu stau in picioare. Spre exemplu ideea ca ar fi putut ucide 100 000 de oameni intr-un interval de 6 ani in Valahia secolului al XV mi se pare ridicola daca ne gandim ca documentele arata ca toata armata sa nu se ridica la mai mult de 25-30 000 de oameni. Ori daca dintre ai sai nu putea ucide atatia pentru ca nu erau atunci nu vad ce rau a facut ucigind otomani care ii erau dusmani, desi nici acest lucru nu mi se pare probabil.

De unde aceasta ura si incrancenare adunata si sustinuta cu patima atatea sute de ani? Cum a ajuns un aparator al crestinatatii sa devina un simbol al raului?

  1. Cronicile si gravurile sasesti aparute inca din timpul vietii cu o larga circulatie prin Europa, adevarate ziare de scandal ale epocii. Pana in anul 1568, circa 15 texte circulau pe la curtile regale, ingrozindu-i pe cei care le citeau. Vlad ia masuri care vor genera crestere economica. Una dintre ele si cea care se afla la originea cronicilor defaimatoare este limitarea privilegiilor negustorilor sasi in Tara Romaneasca. El nu a uitat ca acestia au oferit adapost inamicilor sai si atunci incepe prin a-i lovi unde-i doare mai tare: ii taxeaza.
  2. Cronicile autohtone scrise la comanda marilor boieri. Pedepsele aplicate boierimii autohtone si decimarea acesteia in timpul celei de-a doua domnii cand 12 din cei 23 de mari boieri dregatori in Sfatul Tarii sunt trasi in teapa. Un numar de 500 de boieri, mari si mici, cu familiile si slujitorii lor au fost trasi de vii in teapa in curtea domneasca. De mentionat ca printre motivele care au dus la lichidarea boierimii se numara si razbunarea tatalui sau, a fratelui Mircea, torturat si ingropat de viu la Targoviste. Tepes isi creeaza o noua boierime, loiala dar isi intareste si puterea centrala prin confiscari.
  3. Cronicile turcesti care descriu cu lux de amanunte impresia lasata lui Mahomed al II lea de padurea de tepe (ramasa in istorie ca Padurea lui Tepes) unde se zvarcoleau 20 000 de turci. Trasul in teapa este pentru turci cea mai crunta pedeapsa iar Tepes care a copilarit printre ei si le cunoaste obiceiurile si slabiciunile le creeaza un spectacol care ii va marca toti.

Dracula Voievod – gravura germana

Din pacate pentru adevarul istoric Vlad Tepes nu cred ca va scapa vreodata de umbra vampirului lui Bram Stocker si nici de imaginea sa negativa. Pentru romani insa, el va ramane intotdeauna un simbol al curajului si al spiritului de dreptate.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.