de Catalina Hetel, psihoterapeut

Am auzit des aceasta remarca din partea parintilor. Pare ca aceasta indeletnicire care mai tarziu, in viata de adult ne va da atatea batai de cap, are radacini in copilarie, atunci cand relatia dintre copil si mancare pare ca sta la baza imaginii de sine si a acceptarii sociale si familiale a copilului. Un copil care mananca este catalogat drept un copil cuminte, in timp ce un copil mofturos sau care nu mananca tot, este numit un copil problema.
Dar de ce refuza copiii sa manance. Am gasit in acest sens, cateva explicatii:

1. Nu ii este foame.

Pur si simplu. Copilul este sincer cu el, cu noi, cu corpul sau. Chiar daca noi parintii credem ca stim mai bine, copilul stie exact daca ii este foame, cand ii este foame si cand s-a saturat. El nu mananca doar ca sa nu lase in farfurie si nici nu mananca pentru ca nu are altceva mai bun de facut. Atentie la obiceiul de a santaja copilul Suntem tentati sa ii spunem “mananca tot ca sa o faci pe mami fericita” sau “daca mananci tot, plecam in parc”. Acest gen de comportament parental se constituie ca baza a comportamentelor alimentare periculoase. Copilul tratat in acest fel, va deveni adultul care atunci cand nu se simte iubit sau acceptat se afunda in frigider, care atunci cand este stresat mananca sau care atunci cand simte nevoia unei recompense, va manca “ceva bun”. Este o reeditate a relatiei cu mama care era fericita atunci cand copilul manca tot sau care recompensa farfuria golita de mancare.

2.Obiceiurile alimentare defectuoase

Daca copilul a mancat bomboane sau ciocolata, sau si mai rau, chipsuri si snacksuri, este putin probabil ca sa mai manance legume fierte. Atentie la tendinta de a da copilului sa manance orice, doar sa manace. Mancarea fast food sau junk food este plina de chimicale care te fac sa mananci din ce in ce mai mult. Este adevarat ca cel mic mananca, dar aportul nutritiv sau caloric este nul.

3. Santajul emotionat intors impotriva parintilor

Copilul stie ca parintelui ii place sa il vada mancand, ca parintele este multumit daca copilul a mancat si astfel mancarea ajunge sa fie o arma redutabila in mana copilului. De cate ori este supatat sau de cate ori vrea sa obtina ceva, sau sa reproseze ceva parintelui, copilul va refuza constient sau inconstient masa. Acestea sunt cazuri des intalnite in practica psihologilor, dar care pot ajunge sa se agraveze, ajungandu-se in cazuri extreme la anorexie.

4. Mancatul nu e distractiv

Copilul se gaseste singur la masa, in fata unei mancari anoste, fara aspect si uneori si fara un gust deosebit. Pentru ca vietile noastre sunt destul de dezordonate, nu avem timp sa mancam cu totii, mancam pe fuga, in picioare sau la televizor. Ideal ar fi ca masa sa fie un moment al familiei, in care parintii si copiii sa povesteasca ce au facut in timpul zilei. Masa nu trebuie sa fie o corvoada pentru copil ci un moment pe care sa il petreaca impreuna cu parintii, in fata unei mancari, de preferinta frumos prezentata, buna si pe placul copiilor.

 

Contact programare cabinet, on line si grupuri
0766 423297
[email protected]