Premiile Gorbaciov pentru oamenii care au schimbat lumea

De cateva zile se face mare tam-tam in presa de pretutindeni referitor la infiintarea acestui nou premiu, un fel de Nobel pentru pace in varianta post moderna. Prin aceasta distinctie trebuie recompensati oamenii care au facut cate ceva pentru ceilalti semeni, care au nazuit la o lume mai buna, care au stat in spatele unei mari inovatii sau inventii care ne-au revolutionat modul de a gandi si a trai. Si cine putea fi mai potrivit pentru a face asta, daca nu cel care i-a tras un sut in fund comunismului aruncindu-l direct in lada de gunoi a istoriei. Tot el este cel care prin actiunile sale a mai reparat de raul facut de Stalin, permitind satelitilor Moscovei sa-si faca o politica externa proprie (vezi daramarea zidului Berlinului si reunificarea Germaniei, trecerea la pluripartidism, reforme reale, rasturnarea liderilor comunisti, s.a.) si tot el a desfiintat colosul numit URSS, permitindu-le tuturor republicilor componente sa-si gaseasca singure drumul. Pentru toate acestea Gorbaciov a primit din partea Occidentului un bine meritat premiu Nobel pentru Pace in 1990.

Esecul lui Gorbaciov

Mihail Gorbaciov

Asa se vad lucrurile dupa doua decenii si mai bine. Realitatea a fost insa cu totul alta. Nu umanismul sau imbratisarea valorilor democratice il motivau pe Gorbaciov. Acesta ajunsese la concluzia ca e mai ieftin, ca in tarile satelit in care vointa Moscovei nu se poate impune decat cu tancul (cum se intamplase in Ungaria in ’56 sau in Cehoslovacia in ’68), sa nu isi mai bata capul sa intervina. Scopul sau principal era sa salveze comunismul in URSS. De la sfarsitul anilor ’60 modelul de dezvoltare economica extensiva pornit in primi ani ai stalinismului, incepuse sa scartaie. Incercarile de redresare timide facute de Hrusciov si Andropov se lovisera de rezistenta nomeclaturii, astfel ca, la jumatatea anilor 80, economia sovietica tragea sa moara. Gorbaciov credea sincer in comunism si in ideile leniniste si era convins ca si popoarele Europei de Est vor contribui la bunastarea comunista. Si poate ca nu era departe de adevar, cel putin in cazul Romaniei, unde dupa decembrie 89, Iliescu si garda nou venita la putere vorbeau despre “comunismul cu fata umana”.

Reformele lui Gorbaciov, eliminarea cenzurii, eliberarea detinutilor, masurile de liberalizare a economiei, limitarea amestecului partidului in diferite domenii, descentralizare, inlocuirea vechilor cadre, toate venite intr-un ritm alert si fara pregatire prealabila au zdruncinat sistemul, teoriile sale, prabusindu-se ca un castel din carti de joc. Est-europenii nu au iubit comunismul adus cu forta de Armata Rosie, asa cum nu-i iubeau nici pe rusi, vinovati in mentalul colectiv pentru tot raul si mizeria in care traiau. Multi constientizasera prapastia dintre nivelul de trai in Europa de Est si cel din Vestul capitalist. E usor de imaginat bucuria cu care s-au lepadat de haina comunismului. In interiorul propriului imperiu, Gorbaciov a tinut cu dintii de republicile baltice a caror incorporare in URSS nu a fost niciodata recunoscuta de Occident. Acestora li s-au pus multe piedici si conditii la declararea independentei, (referendum aprobat de doua treimi din populatie, plata unor despagubiri pentru investitiile sovietice s.a.) Atunci cand Moscova nu primea raspunsul dorit se umbla putin la robinetul de gaz sau la cel de petrol si micile republici intrau in colaps cu tot protestul vesticilor, mai preocupati sa-l menajeze pe Gorbaciov, noua stea a politicii mondiale.

Esecul lui Gorbaciov era evident in 1991 cand un grup de apropiati a incercat sa reintoarca printr-un puci, in 1985. Liderul moscovit deschisese fara sa vrea “Cutia Pandorei” si situatia nu mai putea fi tinuta sub control. Din punctul lui de vedere tot ce a facut a fost un esec. Milioane de oameni, au de ce sa-i fie recunoscatori. Milioane de straini, insa. Atunci cand a candidat, ultima data la cea ai inalta functie in stat, doar un procent dintre rusi l-au votat.

Asadar Gorbaciov este mai degraba asemnator prin ce-a facut pentru omenire cu acei oameni care fac o mare descoperire din greseala. Imi vine in minte cazul secretarei care a inventat pasta corectoare ca sa nu fie data afara fiindca facea prea multe greseli de dactilografie sau a muncitorului care a fabricat primele sugative fiindca uitase sa puna un ingredient in incercarea de a fabrica hartie. La fel ca si ei Gorbaciov a ajuns erou din intamplare chiar daca acum pozeaza in democrat criticind metodele de guvernare ale lui Putin.

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2011.

 

Published by Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga

One reply on “Gorbaciov erou din intamplare”