Emil Hossu (1977)

Au trecut cateva zile bune de cand Emil Hossu, Milu cum ii spuneau apropiatii, nu mai este. S-a mai dus un mare actor… A plecat asa cum si-ar fi dorit orice actor adevarat: de pe scena. Daca scena e campul de lupta al actorului, atunci el a murit ca un erou. Ca un erou necunoscut. Vestea disparitiei sale a curs pe banda canalelor de televiziune, alaturi de alte stiri precum starea vremii, ultimele declaratii ale lui Gigi si panseurile lui Mitica. Apoi aproape nimic, cateva imagini dintr-un interviu mai vechi cu el si privirile intristate ale colegilor de scena si ale altor oameni de teatru. In presa, o stire idioata care ne anunta ca Emil Hossu a murit cu gandul la Piata Universitatii. Cata imbecilitate si meschinarie sa politizezi astfel moartea unui om, sa-l transformi in argument pentru cererile mai mult sau mai putin justificate ale unora. Milu fusese intr-adevar, in urma cu o saptamana la un miting al opozitiei la Arcul de Triumf, unde a si luat cuvantul. S-a stins inaintea unui spectacol in urma unui infarct. A mai apucat doar sa spuna: “Te iubesc Catrinel!”

Nimic spectaculos. Posturile dambovitene n-au gasit nimic scarbos, ca sa mai faca un strop de audienta. N-a luat nici furadan, nu s-a aruncat nici de la etaj de disperare, ca si cantareata aia al carei unic moment de glorie fusese participarea la un Eurovision… Si atunci de ce sa-ti mai bati capul si sa mai spui ceva despre el, despre filmele sale, rolurile de la Nottara sau despre profesorul atator generatii de studenti. Milu a plecat discret ca sa nu strice linistea nimanui.

Asistam, din pacate, la disparitia unei generatii de mari oameni de teatru. Acesti oameni de teatru si nu doar actori, oameni cu care puteai schimba idei, oameni inteligenti, oameni de caracter, vedetele…, se duc. In locul lor, televiziunile ne aduc in case, in fiecare seara, produsele de mucava ale noului mileniu. Fete frumoase, buzate si siliconate cu nasurile daltuite de plasticieni, iubite de fotbalisti, parasute si farfuze care dau bani grei ca sa apara pe sticla, poponeti, manelisti si vrajitoare; acestea sunt noile vedete.

Daca acum 30 de ani Piersic sau Dinica erau vedete pentru ca pe ei ii vedeai la TVR, azi se revarsa peste noi un puhoi de nulitati. Despre ei sunt stirile… toate stirile…

 

Povestea cu cai

 

Cadru din filmul "Pentru Patrie"

Am aflat o intamplare, petrecuta in 1977, pe care Milu a relatat-o unei publicatii acum trei decenii. Este din timpul filmarilor la “Pentru patrie”, un film de doua serii despre razboiul de independenta.

Ultima zi de filmare a avut nici mai mult, dar nici mai putin de 24 de ore incheiate: a inceput sambata la ora 8 dimineata si s-a sfarsit duminica la aceeasi ora… A fost cu adevarat un maraton epuizant… In fine, pe la 3 noaptea, deci dupa 17 ore de “razboi” ne aflam adunati cam 4.000 de oameni, repartizati pe formatii de lupta, in asteptarea cuvantului magic si izbavitor, pentru toti, MOTOR! Urma sa se filmeze cu patru aparate simultan, fiecare inregistrand pe pelicula miscarea cate unui grup care isi schimba po zitia. Totul era bine pus la punct, ne stiam fiecare dintre noi “rolul”, Sergiu Nicolaescu trebuia acum sa ne dea semnalul pentru a scrie finalul acestei veritabile superproductii. Atentie! Toata lumea la posturi! Motor! Dupa doar cateva secunde, insa un “STOOP!” ne-a oprit avantul. Cavaleristii condusi de colegul meu actorul Vladimir Gaetan pierdusera startul si, deci, masa de oameni pusa deja in miscare trebuia adusa pe pozitiile initiale, totul reluat, etc, etc… “Ce se intampla, Gaetane ?!” am auzit vocea regizorului. In linistea care a poposit peste multime, raspunsul nu s-a lasat asteptat: “Mi-a adormit calul!” Dupa 17 ore de filmare, in noaptea caniculara de vara, am izbucnit, fireste, cu totii intr-un imens si racoritor hohot de ras!”

 

Cand eram copil imi placeau filmele cu Hossu. Imi placea figura lui blajina, il simpatizam si visam sa ma fac inginer agronom, ca eroul interpretat de el in nu stiu ce film. M-am facut actor, am trecut de cateva ori unul pe langa celalalt, poate ne-am si vorbit. Imi pare rau ca nu te-am cunoscut niciodata, draga Emil Hossu!

de Voicu Hetel

Published by Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga