Cum să ucizi o minoritate?

scan0005Sunt aromânii o minoritate etnică distinctă de poporul român? Pentru cine nu-i cunoaște dintre români, ei, macedo românii nu sunt decât o ramură a națiunii ce au pribegit mai mult sau mai puțin voit pe meleagurile noastre. Pentru cine nu i-a auzit niciodată vorbind între ei, limba lor e doar un dialect al limbii noastre, cu ceva mai multe influențe grecești, turcești ori albaneze. Cine i-a cunoscut și a învățat despre ei, știe însă că adevărul este altul. Aromanul este supraviețuitorul prin excelență, cameleonul balcanilor, cum îl numea într-un articol Irina Nicolau. „Posedat de dorința de a cuprinde cât mai mult din mirajul drumurilor care vin și pleacă, amenințat de destrămare și pierdere de sine, ca orice individ politrop pe scena istoriei, aromanului i-a revenit rolul de a interpreta o infinitate de personaje, transparența și simplitatea ființei sale interioare, dublată de o rară energie, suportind greutatea oricărei deghizări.” În spațiul balcanic unde se naște, este un minoritar care trebuie să se adapteze pentru a-și păstra identitatea. De multe ori se lasă înghițit de marea masă a slavilor, grecilor și albanezilor și își pierde ethosul.

În epoca formării statelor balcanice, aromânii au pierdut startul. Poate că dispariția Moscopolelui a fost decisivă, sau poate că nu au fost niciodata destul de numeroși într-un teritoriu pentru a-și putea impune propria lege, sau poate că nu au considerat acest lucru ca fiind important, sau poate că s-au lăsat furați de visul de mărire al altora și au preferat să lupte pentru idealurile grecilor, ale bulgarilor ori ale altor neamuri. „O fatalitate istorică”, scria Tache Papahagi, „a vrut ca astăzi, în loc ca tot nordul Peninsulei Balcanice să fie o țară românească cu neam românesc… să vedem în acest sud al Dunării cum viața românească sângerează cumplit, mergînd spre stingere…”

Pentru aromâni, speranța a venit de la nordul Dunării. Românii și aromânii aflau încet încet unii despre alțîi începând cu relatările unor cronicari ori ale unor călători străini care remarcau asemănarea izbitoare dintre cele două limbi. Mulți aromâni vor emigra în Principate și și mai mulți vor ajunge aici odată cu apariția României Mari. Nicolae Batzaria, important om politic atât în Turcia cât și în România și istoric, scria: „România este acum farul luminos spre care se îndreaptă privirile românilor din afară de granițele ei. Pentru dânșîi, ea a fost întotdeauna, dar astăzi este și mai mult, pământul fagaduintii, țară care e acum patria lor cea adevărată, unde ei se simt la ei acasă și pentru a cărei întărire și fericire își fac și ei o sfântă datorie de a aduce partea lor de contribuție”.

scan0004Numai că și noi „românii verzi” am procedat exact ca vecinii noștri din Balcani. Am încercat să le ștergem amprenta identitară și să-i românizăm. Le-am finanțat școli aromânilor în locurile lor de baștină, dar în limba română pe care am numit-o limba literară în timp ce a lor a fost considerată o română stricată și neevoluată. Ne referim la ei în lucrări că fiind români cu toate că ei se autodenumesc altfel. Nu le-am acordat statut de minoritate așa cum nu o fac nici grecii, sârbii ori bulgarii. Culmea, macedonenii și albanezii îi recunosc pe aromâni ca minoritate distinctă. Ei au reușit să priceapă că este vorba de două comunități diferite, aromâni și români. Noi, la fel ca și grecii spunem că fac parte integrantă din națiunea noastră. Grecii, culmea tupeului, spun că aromânii sunt tot greci dar care au fost latinizati. Te apucă râsul.

Ei bine, cum spuneam, nu suntem cu nimic mai buni decât vecinii noștri care duc o politică de deznaționalizare, purificare etnică și asimilare. La fel ca și vecinii noștri nu le-am acordat un loc în parlament cu toate că toate minoritățile din această țară au măcar unul. Limba aromână există, este recunoscută, există dicționare dar copiilor aromâni nu li se dă șansă să învețe în limba lor cum o fac toate celelalte minorități.

Practic, noi cei care avem numai vorbe de laudă despre cât de grozavi și de patrioți și de „mai români decât românii” sunt aromânii, contribuim din plin la dispariția lor. Dacă îi considerăm români și murim de dragul României atunci ar trebui să ne pese că se stinge un dialect românesc, că se pierd niște obiceiuri și datini odată cu asimilarea aromânilor. În urmă cu ceva timp am avut șansa să stau de vorba cu niște responsabili din cadrul Muzeului Satului din București. Am aflat că cel mai mare muzeu de acest fel din România și unul dintre cele mai importante din Europa avea câte o căsuța tradițională specifică fiecărei minorități cu excepția uneia singure. Ghiciți care? Nu gășiți acolo nici costume populare și nici obiecte ce aparțin acestei comunități. Asta ca să vedeți cât de mult ne pasă nouă de cei pe care îi considerăm tot români ca și noi.

Să revenim însă la problema noastră. Dacă nu îi considerăm români ci o minoritate, atunci ar trebui să le recunoaștem acest statut, să le acordăm dreptul de a învăța în limba proprie, reprezentare în parlament s.a.m.d.

Noi însă am decis prin glasul Academiei Române că aromânii sunt români și deci nu au nici un drept. Spicuim din comunicatul Academiei datat 6 iunie 2005: „Academia Română a luat cunoștință cu surpriză de inițiativa unui grup de aromâni (armâni) din țara noastră de a se constitui într-o minoritate națională, distinctă de români, ca popor aromân, cu o limba proprie, aromână. Ne aflăm în fața unei diversiuni izvorâte din interesele mercantile ale unor cercuri din țară și străinătate, ce ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a romanității răsăritene și a dialectului aromân, care împreună cu cel daco-român, cel megleno-român și cel istro-român, formează limba română… Aromânii sunt o parte integrantă a poporului român, iar limba lor este română, caracterizare dată de oamenii de știință români și străini din evul mediu și până astăzi… A admite constituirea unei minorități aromâne ar fi cea mai mare absurditate a istoriei contemporane a aromânilor”.

Trecînd peste inepțiile textului pe care îl găsiți în integralitate aici  împreună cu o serie de comentarii pertinente ale profesorului Ion Coja, tragem concluzia că în viziunea academicienilor noștri nu există o limbă, ci doar un dialect aromân care nu merită studiat în școli. În manualele de istorie din ciclul primar gimnazial și liceal nici măcar nu apar menționați aromânii.

Românii sud dunareni, cum i-am botezat mai nou, sunt sortiți să dispară și odată cu ei amintirea portului lor popular și a folclorului aromân. Vor împărtăși, dacă nu facem nimic, soarta megleno-românilor și a istro-românilor care sunt deja o amintire. „Este clar”, scria Matilda Caragiu Marioteanu, „că aromânii vor dispărea numai atunci când și numai dacă va dispărea aromâna, așa cum au dispărut vegliotii din Dalmația, pentru că a dispărut vegliota. Aceasta este temerea cea mai mare: căci aromână nu va avea răgazul să moară încetul cu încetul, prin inăbușirea, invadarea ei de către alte elemente alogene, ci prin părăsirea ei pur și simplu”.

Voicu Hetel

Published by Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga

8 replies on “Cum să ucizi o minoritate?”

  1. @Voicu
    Deși, formal, articolul nu ia partea nimănui, în fapt chiar asta face, dacă e să fim onești, și face asta violent, încă din titlu. Aromânii nu sunt o minoritate, dpdv științific, așa cum eronat acreditați dvs., în disprețul opiniilor cvasi-majoritare ale specialiștilor (faceți, sper, diferența între specialiști și părelologi). Și cu atât mai puțin aromânii nu sunt o minoritate care este ucisă de români. E adevărat că aromânii se sting, dar din cauza istoriei în genere și a lor înșiși în particular (vezi mai sus condițiile esențiale ale ethosului: vorbirea limbii, căsătorii între aromâni, naștere de copii; transmiterea limbii către copii). Niciunul dintre aromânii care vorbește azi aromână NU a învățat această limbă în școală, ci acasă la el. Tocmai de astaa îi și spune limbă maternă, pentru că nu ai nevoie să o înveți, o știi de la mama ta, adică din casă. O limbă maternă nu se învață la școală niciodată, martor în acest fiind experiența umanității, dacă nu minimul bun-simț. La școală se pot învăța, în condiții de laborator, elemente de dialect aromân în mod exclusiv artficial, parțialissim, pe calea unor cursuri de limbă și civiliaziție OPȚIONALE, care au și au avut loc de peste 20 de ani, cu rezultate nule. Sigur că poți să „înveți” și să maimuțărești câteva fraze, dar vorbitorii reali de aromână sunt cei care au deprins limba în fragedă copilărie. A vorbi despre un text al Academiei Române căruia nu i se poate găsi punctual, vreun viciu, ca fiind „aberații” contrazice și mai mult partea cu… „nu ia partea nimănui”. Aromânii sunt considerați români, dar nu înseamnă cum spuneți dvs., că nu au drepturi. Nu i-a oprit nimeni, din 1990 până azi, să tipărească reviste, ziare, cărți, creații dialectale, să aibă emisiuni dialectale la radio și tv, să aibă slujbă bisericească în aromână, sau cursuri opționale de aromână în școli. Interesați-vă ce medie de persoane participă la slujba săptămânală în aromână, ce medie de vârstă au persoanele respective și care este rata de revenire. Apoi puteți vorbi de crime sau de sinucideri prin simplă nepăsare. Interesați-vă câți aromâni au fost declarați la ultimul recensământ și câți plătitori de bilete la filmul lui Toma Enache. Interesați-vă câți aromâni plătesc cotizație la Comunitatea Aromână din România, care se laudă că are peste 5.000 de membri. Sau câți abonați are o revistă dialectală. Interesați-vă câte fonduri culturale așteaptă să fie accesate pentru programe care să ajute păstrarea identității. Vedeți câți zeci de parlamentari de origine aromână au trecut până acum prin Parlament. Sau câți sunt la ora asta. E ușor să dai vina pe alții, ca să-ți acoperi incompetența. Vedeți că de peste 100 de ani manualele îi învață pe toți că poporul român are patru ramuri: daco-român, aromân, megleno-român; istro-român. Și că aromâna este un dialect al limbii române. Și mai sunt câteva sute de savanți care au sprijinit, prin activitatea lor de o viață, aceste concluzii.

  2. Dupa cum vedeti nu v-am cenzurat. Comentariile dumneavoastra insa nu se posteaza automat. Ele trebuiesc intai aprobate de administrator. In felul acesta sunt evitate spamurile si obscenitatile fara sens.
    Teia, articolul nu isi propune sa ia partea nimanui. Am incercat sa trag un semnal de alarma cu privire la faptul ca in absenta studierii in scoli a acestui dialect sau limba (nu tin sa jignesc pe nimeni) aromanii isi vor pierde identitatea si vor disparea.
    In ceea ce te priveste pe dumneata domnule Lup, sintagma pe care o folositi in incercarea timida de a ma jigni este total gresita. Corect ar suna ceva de genul: “Sa te feresti de omul care a citit o singura carte” iar referirea se face in general la bigotii care-si bazeaza toata argumentatia facand referire doar la vreo carte sfanta, fie ca e vorba de Biblie, Coran ori de mai stiu eu ce. Cat despre aberatiile sustinute in articol astept sa-mi raspundeti argumentat care sunt acestea. In rest numai de bine.
    Multumesc domnului Tascu pentru cuvintele frumoase.

    1. Si eu tot la o carte sfanta faceam referire. Daca treci peste toti savantii care nu doar reprezinta, ci chiar sunt stiinta romaneasca, inseamna ca motivul nu poate fi decat o carte sfanta, vreo evanghelie dupa Trifon, Caluda, Bujduveanu, Matzota, Piceava, Tușa, Cușa, Bara, Stefanoski, Cuvata sau alti eroi de neuitat ai para- si pseudo-stiintei.

  3. Excelent din parti. Numai aberatii sustine. Omul care a citit o carte e mai prost decat omul care nu a citit nicio carte.

  4. Depinde doar de aromâni să vorbească aromâna, să se căsătorească între ei, să aibă copii și să-i învețe pe aceștia aromâna. Cerșirea statului de minoritate în România, în contrazicerea științei, precum și restul lamentațiilor nu sunt decât modalități de acoperire a ceea ce ar trebui să facă aromânii și nu fac, a ceea ce depinde doar de ei, nu de alții. Toate problemele omenirii au fost rezolvate de elite. Elitele aromânilor au spus și spun altceva privitor la statutul de minoritate. Elitele dacoromânilor au spus și spun altceva. Iar curentul minoritar nu au avut și nici nu are elite, nu a adus și nu aduce dovezi istorice și lingvistice, documentare, susținute de personalități titrate, în domenii de referință. Curentul minoritar e o farsă, o mare operațiune poate conștientă, poate nu, de acoperire, cu resorturi strict psihologice, a eșecurilor personale pe care le-au suferit cei mai mulți dintre liderii curentului. De 15 ani nu au mișcat 1 cm. înainte chestiunea și nici nu o vor face. Au reușit însă să separe neamul în două, asigurându-se că nu se va putea face nimic pentru aromâni în România.

  5. Mulțumim. Excelent articol. Indiferent că suntem considerați ca făcând parte din poporul grec sau român, asta fiind greu de hotărât, noi avem tot ceea ce are un popor. Limbă, obiceiuri, tradiții, cântece, port, etc. Și este adevărat, că la fel ca și grecii, românii ne asimilează prin faptul că nu ne dau dreptul la a avea învățământ în propria limbă. Tot acest efort de a rezista se face doar prin noi, fără ajutorul vreunui institut, deși de a lungul timpului și chiar în zilele noastre, neamul nostru și a adus contribuția, financiar sau intelectual, la dezvoltarea țărilor unde locuiește.

Comments are closed.