Cum i-a pacalit pe turci Constantin Voda Hangerli

Cine era Voda Hangerli ?

 

Pe la 1797 pe tronul Tarii Romanesti este instalat, Constantin Hangerli. Grec din Fanar si el, ca mai toti domnitorii din Principate in secolul al XVIII-lea, Hangerli era inrudit cu familiile Moruzzi si Ipsilanti [1]. In tinerete luptase in marina otomana ajungand Dragoman al flotei turcesti. Mai mult, obtine pretuirea lui Husein Küçük, amiralul flotei otomane prin intermediul caruia ajunge la domnie.

 

Osman Pazvantoğlu spaima turcilor

 

Inscaunarea sa nu era intamplatoare. In acele vremuri, la sud de Dunare un fost demnitar otoman reusise sa puna pe picioare o mica armata cu care teroriza Balcanii devenind o amenintare serioasa chiar si pentru Istambul. Sultanul, Selim al III-lea (1789-1807) il pune in fruntea unei mari armate turcesti menita sa-l elimine pe Osman Pazvantoğlu, chiar pe Husein Küçük, bunul prieten al lui Hangerli. Pazvantoğlu si bandele sale isi stabilisera cartierul general la Vidin. Acolo se aduna si oastea turceasca numarand la vreo 100.000 de oameni. Dar pentru ca tot acest puhoi de lume care asedia Vidinul avea nevoie de provizii, Husein Küçük s-a gandit ca cel mai sigur mod de a le obtine era sa-si numeasca un om de incredere la Bucuresti. Si cine putea fi mai de incredere pentru amiralul turc decat dragomanul sau, care aratase ca putea scoate bani din piatra seaca. Trimisul austriac pe langa Poarta, von Herbert-Rathkeal ii scria cancelarului Kaunitz: “Niste persoane care stiu ce spun, sustin ca noul domnitor, care se imbogatise foarte multde pe urma asupririi insulelor din Arhipelag, i-a numarat 400.000 de piastri Capitan pasa, stapanul sau,  fagaduindu-i totdoata ca, in fiece an, ii va plati un tribut de 250.000 de piastri atata timp cat avea sa domneasca…”[2]. Asa ajunge Hangerli sa-i ocupe tronul lui Alexandru Ipsilanti considerat de turci prea batran si ineficient.

 

Tronul, o afacere banoasa

 

In secolul al XVIII-lea tronul tarilor romane se obtinea cu mult mai greu. Trebuiau castigate cu bani grei, favorurile unei intregi armate de functionari otomani in frunte cu marele vizir. Asta ca sa nu punem la socoteala si darurile care trebuiau facute sultanului. Toate acestea faceau cumpararea unei domnii extrem de costisitoare, de aici si aviditatea fanariotilor de a stoarce cat mai mult atata vreme cat erau tolerati in Principate. Hangerli, mai mult printr-un concurs de imprejurari a reusit sa pacaleasca “sistemul” turcesc.

Toata scurta domnie a lui Constantin Hangerli avea sa fie caracterizata de o goana nesfarsita dupa bani si provizii pentru armata lui Husein Pasa. Muntenia era insa stoarsa de domniile anterioare si jefuita constant de cetele de pasvangii, asa ca nu poate oferi pe cat si-ar dori noul domn. Apar noi si noi taxe, relatarile cronicarilor timpului, Dionisie Ecleziarhul si Zilot Romanul ilustrand un peisaj dezolant al zapciilor lui voda trimisi sa numere prin sate vitele si oile oamenilor dupa ce fusese reintrodus vacaritul.[3]. Vite erau, insa nu si bani iar slujbasii domnitorului comit numeroase abuzuri si ii ucid in bataie pe unii dintre cei care nu puteau plati. Iarna dintre 1797 si 1798 a ramas de pomina fiind numita “Iarna lui Hangerli”. Tocmai atunci Husein Küçük care de un an asedia Vidinul se hotaraste sa dea atacul decisiv. Numai ca, surpriza, Pazvantoğlu cu ceata lui de 8.000 de oameni risipeste si pune pe fuga armata sultanului. In aceste imprejurari se hotaraste Husein sa se indrepte spre Bucuresti unde se afla protejatul sau.

 

“Teme-te de greci si cand iti fac daruri”

Prezenta unui asemenea demnitar otoman in capitala nu putea fi lipsita fast, iar Hangerli constient de gravitatea situatiei la sud de Dunare incearca sa nu-si complice mai mult existenta. Din dorinta de a le indulci turcilor traiul pe malul Dambovitei, urmeaza petreceri, betii, zeefeturi. Dar parca lipsea ceva. Chronograful lui Dionisie Eclesiarhul spune ca atunci i-ar fi venit ideea Marelui Amiral sa-i ceara lui Hangerli sa-si aduca doamna si domnitele impreuna cu jupanele boierilor, la petreceri. Doamna Roxana, crescuta la Constantinopol stia ca un asemenea chef nu se putea termina bine, asa ca se dadu bolnava. Mai ramasesera doamnele boierilor. Acestea se plansera doamnei Roxana cerandu-i ajutorul. Solutia a fost ca Voda sa trimita pe postelnicul cel mare si pe camaras sa adune de pe ulitele Bucurestiului femei usoare dar cu o infatisare cat mai atragatoare pe care sa le puna la masa cu turcii. “Deci la vremea mesei, zice cronicarul Dionisie, le-au poftit sa sada cu boierii, si aducandu-le vel postelnicul le-au numit ca sunt cucoanele lor, aratand: Iata, aceasta e Brancoveanca, aceasta Goleasca, aceasta Corneasca, aceasta Filipeasca, aceasta e cutare si aceasta cutare. Capitan-Pasa, vazandu-le, s-a bucurat, si sezand toate la masa cu voda si cu boierii si cu turcii, zicandu-le muzicile, dupa ce-au mancat s-au sculat. Ridicand masa, a poruncit Capitan-Pasa sa joace boierii cu cucoanele lor – si-au si jucat, tiind jocul pana in seara”. Sigur ca apoi s-a ajuns la cina , apoi iar lautari si iar bautura pana cand fiecare turc si-a ales cate o doamna pentru culcare iar boierii au fost cu totii trimisi acasa. Asa au reusit boierii impreuna cu Hangerli sa-i duca pe turci de nas.[4] Dar asta nu e tot, si cine spunea ca de greci sa te temi si cand iti fac daruri, nu gresea. Siretul domn stia ca isprava amicului sau nu avea sa ramana nerasplatita la Tarigrad. “Asa ca trimise scrisori la Istambul spre a-l invinovati pe Hussein de pierderea Vidinului si a evita astfel sa fie atras in dezastru de caderea spectaculoasa a vechiului prieten”.[5]

Husein a mai zabovit 3-4 zile prin Bucuresti apoi a plecat sa-i explice sultanului cum fusese pusa pe fuga armata lui.

Infrangerea turcilor va avea insa repercusiuni grave asupra lui Hangerli, pentru ca Husein, din dorinta de a scapa basma curata, va da toata vina pe proasta aprovizionare a trupelor sale, adica pe domnul Munteniei. Si Husein mai avea un atu: sotia lui era in gratiile sultanului. Asa ca, cel care va plati oalele sparte nu va fi turcul, ci grecul. Tap ispasitor este facut Constantin Hangerli, lucru pentru care avea sa plateasca cu capul.

 

de Voicu Hetel