Cadrilaterul, locul despre care nu vorbeste nimeni

… acolo era candva Romania

 

Vreme de 27 de ani Romania a stapanit un teritoriu pe care a trebuit apoi, sa-l cedeze fara lupta, alaturi de Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Hertei si nord-vestul Transilvaniei in anul 1940. Cadrilaterul cu cele doua judete ale sale Durostor si Caliacra era parte integranta a Romaniei Mari. In mod ciudat, in Romania zilelor noastre, nici cei mai aprigi nationalisti nu par sa-si mai aduca aminte acesta. Un motiv pare sa fie faptul ca in cele patru decenii de comunism orice referire la teritoriile pierdute in favoarea rusilor si bulgarilor a fost trecuta sub tacere. Lucrurile nu erau mult diferite nici in regimul anterior. Manualele de scoala editate in anii 40 nu pomeneau mare lucru despre Cadilater. Spre exemplu, manualul de Istoria Romanilor pentru clasa a VIII-a al lui Petre P. Panaitescu nu amintea nimic de razboaiele balcanice, despre pacea de la Bucuresti ori despre extinderea noastra teritoriala, cu toate ca se incheia la sfarsitul primului razboi mondial. Asa se face, ca multi dintre romanii care-si petrec verile pe litoralul Bulgariei, habar n-au ca acolo era candva Romania.

 

Cadrilaterul pe scurt…

 

Povestea Cadrilaterului incepe in vara anului 1913. Tocmai se incheiase primul razboi balcanic in urma careia Turcia fusese azvarlita din europa. Pe ruinele fostului imperiu otoman au ramas invingatorii sa-si imparta teritoriile luate in stapanire. Cum nu s-au inteles, iar bulgarii aveau impresia ca meritau mai mult, acestia si-au atacat fostii aliati: Serbia si Grecia. Romania care nu dorea o rupere a echilibrului in zona s-a erijat in arbitru si in ciuda protestelor Austriei si Germaniei, s-a amestecat si ea in conflict. Obtinem victoria si chiar organizam semnarea tratatului de pace la Bucuresti in 28 iunie/10 august 1913. Bulgaria cedeaza Romaniei sudul Dobrogei, adica acel teritoriu numit de noi Cadrilaterul. Cu o suprafata de 7.726 kmp si o populatie de 282.000 de locuitori, provincia a fost organizata in doua judete: Durostor cu resedinta la Silistra si Caliacra cu resedinta la Bazarcic.

In perioada interbelica Bulgaria a fost partenerul tacut al Axei, datorita legaturilor economice cu Reichul. Sistemul politic si granitele trasate la Versailles nu aveau cum sa-i convina, Sofia pandind mereu momentul in care putea sa reia sudul Dobrogei. La sfarsitul anilor 30, Romania chiar si intregita, nu se poate lauda cu granite sigure. URSS, Ungaria si Bulgaria ne sunt potentiali inamici si nici Germania lui Hitler nu ne priveste cu ochi buni. In conditiile izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial si a prabusirii rapide a aliatilor nostri traditionali, pierderea Cadrilaterului a venit ca o consecinta fireasca a procesului dezmembrarii Romaniei Mari. La 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul se intorcea inapoi la bulgari

 

Al cui este Cadrilaterul?

Pana la 1877 in Dobrogea s-a manifestat vreme de 450 de ani, influenta turceasca. Musulmanii au o pondere semnificativa in structura etnica a provinciei.

Cadrilaterul sau Dobrogea de sud a intrat in componenta tanarului stat bulgar in urma razboiului ruso-turc din 1877-1878 la care am luat si noi parte. Romania primeste Dobrogea de nord, adica doua treimi din teritoriul dobrogean. Cum s-a ajuns la aceasta impartire oarecum arbitrara? Frontiera este trasata curios, neurmand nici o linie de demarcatie naturala. Rusia urmarea in 1877 sa obtina trei judete din Basarabia pierdute in urma razboiului Crimeei. Profitand de faptul ca principala noastra protectoare, Franta fusese zdrobita de Prusia in 1871, Rusia cere inapoi, in dauna noastra, sudul Basarabiei, cu toate ca se angajase sa ne respecte suveranitatea teritoriala. Ajutorul dat de Romania pe campul de lupta nu putea fi trecut cu vederea. Asa am ajuns stapani in Dobrogea, cu toate ca elementul etnic romanesc era destul de firav. In Dobrogea de sud situatia era oarecum similara. Nici romanii, nici bulgarii nu erau majoritari. Intre 1878 si 1913, anul in care am refacut unitatea Dobrogei, atat Romania cat si Bulgaria au dus politici similare. Ambele state au cautat sa ridice ponderea numerica a elementului autohton. Un recensamant oficial intocmit la Sofia in 1910 si publicat in 1915 despre care vecinii nostri prefera sa nu vorbeasca, arata ca la 1884 in Cadrilater traiau 157.027 de locuitori iar in 1910, 260.274 de locuitori. Datele bulgarilor nu arata etnia, in schimb precizeaza religia. In 1884 erau 59.541 de crestini, iar 16 ani mai tarziu, numarul lor urcase la 138.202. Asadar, numarul bulgarilor in Cadrilater, crescuse simtitor, in timp ce al musulmanilor se diminuase. Argumentul pe care il flutura Bulgaria, in 1940 cu prilejul retrocedarii, cum ca zona ar fi fost intotdeauna locuita masiv de bulgari scartaie. Este adevarat si nu trebuie sa uitam ca in 1913 elementul romanesc in Cadrilater era destul de redus. Scazand din total, populatia turco-tatara, pe cea bulgara si pe cea rroma, romanii sau vlahii, dupa cele mai optimiste calcule, nu depaseau 10.000. In 1930, spun statisticile noastre, populatia bulgara din regiune era de 149.409 locuitori, in timp ce romanii erau doar in numar de 77.728. Era totusi o crestere uriasa in doar doua decenii.

Daca ar fi sa discutam despre argumentul etnic, este greu de spus cine e mai indreptatit sa ocupe Dobrogea. Istoricul Neagu Djuvara opina ca preluarea Cadrilaterului a fost o greseala istorica pe care am platit-o scump. Dupa 1913, Romania a dus in Cadrilater o politica similara cu aceea purtata de bulgari in anii anteriori. In 1916, i-am avut pe bulgari impotriva noastra, iar mai tarziu, dupa 1940, zeci de mii de familii de romani, si aromani colonizate de noi, au fost obligate sa-si lase in urma avutul si sa inceapa viata in alta parte.

 

Concluzia lui Nicolae Iorga

 

In ziarul Neamul Romanesc din 17 septembrie 1940, Nicolae Iorga scria:

“Am restituit Bulgariei cele ce i s-a luat ca urmare a Razboiului balcanic.

Am zugravit aiurea, de la un pas diplomatic la altul, acea actiune gresita a ministerului Maiorescu prin care, dupa dorinta lui Take Ionescu in prima faza, s-a cautat de politica de partid a Romaniei o crestere de teritoriu, care sa intareasca dominatia celor de la carma fara ca un curent national adevarat sa indemne catre intinderea hotarelor la Sud, atunci cand aspiratiile noastre tinteau Carpatii. Nici regele Carol n-a dorit de fapt aceasta completare dobrogeana, el marturisindu-mi cu sinceritate ca-i trebuiau numai acele unghiuri intrande la noi pe care guvernul Filov ar fi putut fara nici o paguba sa le acorde astazi.

S-a inceput cu implorarile catre Europa ca sa ni se dea Silistra si s-a mers pana la Capul Sabla, nu departe de Varna.

E adevarat ca aici poporul bulgar era reinstalat de curand, dar tot asa de adevarat ca pe baza teoriei echilibrului luam, in momentul maririi Bulgariei, un tinut care nu facea parte din raza noastra nationala pe care am incercat a o crea pe urma si prin nepretuitul element macedonean.

Cu tot aportul lor, care va trebui fructificat cu ingrijire aiurea, trebuie sa recunoastem ca, in ciuda operei de civilisatie indeplinita, ni-am simtit straini acolo”

 

de Voicu Hetel

 

Bibliografie

Neagu Djuvara “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” Humanitas 2002

dr. Blagovest Niagulov “Frontiera un zid sau un pod” in Magazin Istoric, An XXXIV, nr.1 (394) ianuarie 2000, pag.26-32

Gheorghe Zbuchea “O problema candva aprig controversata, astazi uitata si ignorata. Cadrilater = Dobrogea de Sud” in Dosarele Istoriei, An. VII, nr.1 (65), 2002, pag. 2-11