Biblioteca din Alexandria

Biblioteca din Alexandria este încă una dintre comorile antichităţii, poate cea mai valoroasă, pierdută pentru totdeauna. Aici se aflau adăpostite toate cunoştinţele preţioase adunate de antici, de-a lungul a mai multe sute de ani, din toate domeniile ştiinţei şi literaturii.

bibliot alexandriaNimeni nu ştie cu exactitate câte lucrări erau adunate în capitala Egiptului. În anul 288  i. Hr., când a fost întemeiată, numărul papirusurilor era estimat la circa 400.000, pentru ca cifra lor aproape să se dubleze, în următoarele secole. Printre ele se aflau toate operele importante ale literaturii greceşti, precum şi numeroase traduceri în greacă. Un repertoriu al tuturor lucrărilor existente a fost realizat de un anume Callimachos, un poet grec, dar de la care nu ne-au rămas decât poezii. Repertoriul[1]  realizat de el s-a pierdut, în epoca bizantină. Comparativ cu bibliotecile de astăzi numărul de suluri este modest, “însă în perioada antică, acesta depăşeşte ca număr de opere strânse laolaltă toate celelalte biblioteci existente”[2] . Cel care a pus bazele Bibliotecii din Alexandria a fost Ptolemeu I (306-283 i. Hr.)  zis şi Soter, fondatorul dinastiei Lagide, care visa să adune “cărţile tuturor popoarelor de pe pământ”. Opera a fost terminată de fiul sau, Ptolemeu II Philadelful. Pe lângă clădirea Bibliotecii, în Alexandria mai funcţionau o importantă universitate, un muzeu [3] şi o academie prin care se vor perinda numeroase figuri importante ale culturii elenistice. Pe cheltuiala regelui soseau din toate colţurile lumii toţi cei care doreau să-şi dedice timpul studiului, se ţineau conferinţe şi cursuri.

Numărul studenţilor prezenţi în Alexandria este estimat undeva în jurul valorii de 14.000. Palatul regal, se spune că era unit cu Biblioteca printr-o galerie cu coloane de marmură. Întregul complex format din mai multe dependinţe, se întindea pe o suprafaţă generoasă fiind înconjurat de numeroase grădini. Dacă ne gândim la faptul că la aceea vreme preţul papirusurilor era destul de piperat, dată fiind raritatea acestora şi a uriaşului efort depus pentru realizarea lor, ne imaginăm că valoarea Bibliotecii, în termeni financiari, era imensă. Alexandria însă, datorită modului în care fusese zidită şi amplasată ajunge foarte curând să domine comerţul mediteraneean. De aici şi veniturile uriaşe care le-au permis Ptolemeilor să realizeze Biblioteca şi Farul din Alexandria, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.

Dar Biblioteca din Alexandria nu a fost doar un simplu spaţiu de depozitare al manuscriselor. O parte din moştenirea ei încă mai dăinuie. Graţie generozităţii Ptolemeilor, aici au fost puse în ordine de către grămătici, textele scriitorilor vechi precum Homer. Spre exemplu, cantitatea imensă de informaţie le-a permis lui Manethon şi Eratostene să adune suficiente date pentru a scrie istoria Egiptului. Ultimul a fost, de altfel, multă vreme chiar directorul Bibliotecii[4]. Începând cu domnia lui Ptolemeu II Philadelful (283-246 i. Hr) considerată o perioadă de apogeu cultural şi economic a Egiptului elenistic, a înflorit poezia care-i va inspira mai târziu pe latini, au apărut curente noi în gândirea filosofică, s-au întocmit primele hărţi ale lumii, s-au îmbogăţit cunoştinţele astronomice. Existau aici lucrări gravate pe pietre subţiri provenite din Bretania sau pe lamele subţiri provenite din India. Se pomeneşte chiar de existenţă unui manuscris, azi pierdut, al lui Pitagora, ce era păstrat într-un tub de aur.

În incinta Muzeului funcţiona şi o grădină botanică cu plante de pretutindeni, o bogată colecţie de animale, un observator astronomic, un laborator de chimie şi o secţie în care se puteau aprofunda cunoştinţele medicale. Aici se puteau efectua disecţii anatomice pe cadavre, dar şi pe oameni vii, probabil criminali condamnaţi.

Sfârşitul Bibliotecii din Alexandria – cele patru ipoteze

Cum şi de ce a dispărut Biblioteca din Alexandria nu se ştie cu precizie. Oraşul a trecut prin numeroase prefaceri, a fost răvăşit în mai multe rânduri de invazii şi revolte, precum şi de două schimbări fundamentale de natură religioasă.

Ipoteza războiului civil din Imperiul Roman

O serie de relatări ale anticilor ne lasă să credem că Biblioteca din Alexandria ar fi fost parţial distrusă de războiul dintre Iulius Cezar şi Pompei, în anul 48 i. Hr. Cezar, se pare că ar fi fost pe punctul de a pierde confruntarea atunci când este împresurat de flota egipteană. Lupte se desfăşoară în oraş şi chiar pe digul ce leagă Alexandria de insula Pharos pe care se afla celebrul far. Pentru Cezar singura scăpare este incendierea flotei rivale şi a docurilor. De la acestea se aprind şi arhivele Bibliotecii. Evenimentul consemnat de istorici precum Plutarch sau Senecca, pare însă să nu-l fi afectat prea mult pe Cezar pentru că în memoriile sale acest episod nu apare menţionat nicăieri. Ulterior, Marc Antoniu, căzut în mrejele Cleopatrei, i-ar fi dăruit acesteia 200.000 de papirusuri luate din Pergam, pentru a reface zestrea Bibliotecii.

Ipoteza revoltelor interne

Unii istorici sunt de părere însă că, sfârşitul Bibliotecii din Alexandria s-ar datora unor tulburări interne izbucnite în Alexandria, în secolul III d. Hr. Caracalla (188-217) va masacra numeroşi cetăţeni, Aurelian (270-275) devastează oraşul şi zona în care se afla Muzeul. La începutul secolului al IV-lea d. Hr., Alexandria va suferi şi de pe urmă lui Diocletian (284-305). Este foarte posibil, aşadar ca Biblioteca să se fi risipit cu prilejul acestor distrugeri.

Ipoteza creştină

O ramură a bibliotecii a fost distrusă de creştini în anul 391 d. Hr. În acel an împăratul roman, Theodosius, interzisese printr-un decret toate cultele religioase cu excepţia creştinismului. Sub conducerea episcopului Teofil, creştinii vor distruge Serapeum-ul, adică templul lui Serapis, zeul Alexandriei. Numai că, în acel templu păgân, erau adăpostite şi o bună parte dintre manuscrisele Bibliotecii. Ipoteza este însă destul de recentă, cel care formulează acuzaţia fiind istoricul englez Edward Gibbon (1737-1794). În realitate, nu ştim cu siguranţă dacă la sfârşitul secolului al IV-lea d. Hr. mai există vreo secţiune a bibliotecii în Serapeum.

Ipoteza arabă

O legendă spune că în 640 d.Hr. a fost distrusă de un puternic incendiu cauzat de noii stăpâni ai Egiptului: arabii. În acel an, faimosul oraş construit de Alexandru cel Mare este ocupat de un emir pe nume Amrou Ibn el-Ass. Întâlnirea sa cu Ion Philoponus, un mare învăţat care răspundea de soarta Bibliotecii este consemnată de istoricul arab Ibn al-Kifti în “Istoria înţelepţilor”. Bătrânul învăţat îi cerea emirului să permită continuarea activităţilor ştiinţifice în Bibliotecă. Emirul, la rândul său, ca supus al califului Omar din Bagdad a trimis o epistolă stăpânului său în care cerea să fie instruit cum să procedeze. Răspunsul califului este consemnat de istoricul arab.

“În ceea ce priveşte cărţile de care-mi vorbeai, iată răspunsul meu. Dacă conţinutul lor este în acord cu cuvântul lui Allah, ne descurcăm şi fără ele, pentru că în cazul acesta cartea lui Allah este suficientă. Pe de altă parte, dacă în ele stau scrise lucruri neconforme cuvântului lui Allah, atunci nu avem nevoie de ele. Aşa că, poţi să le distrugi”. Iar emirul Amrou Ibn el-Ass a trecut la treabă. Vreme de 6 luni toate băile publice din Alexandria au funcţionat arzând papirusuri. Cu toată această mărturie, istoricii se îndoiesc cu privire la această teorie.

Bibliografie

arh. Georgeta Chitulescu, arh. Traian Chitulescu “Sapte monumente celebre ale arhitecturii antice”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1959

(coord.) Ilies Campeanu, Cornelia Marinescu, “Enciclopedia Universala Britannica”, Editura Litera, Bucuresti, 2010, vol.1, pg.109

Edward Gibbon “Istoria declinului si a prabusirii Imperiului Roman” (3 vol.), Editura Minerva

Graal Soft (trad.) “Cronica ilustrata a omenirii”, Editura Litera, 2011, vol 3, pg.93

D.M. “Biblioteca din Alexandria rediviva” in Magazin istoric, an XXIII, nr.2, 1989, pg.48

D. D. Patrascanu “Istoria Veche – Clasa IV Secundara”, Cultura Romaneasca S. A. R., Bucuresti 1929

de Voicu Hetel

© Copyright Hetel.ro 2013


[1] Callimachos a incercat realizarea unei clasificari a lucrarilor aflate, redactand un catalog pe 120 de suluri de papirus cu titlul “Catalogul autorilor care stralucesc in fiecare disciplina”. 

[2] Graal Soft (trad.) “Cronica ilustrata a omenirii”, Editura Litera, 2011, vol 3, pg.93

[3] Museionul sau Muzeul era o importanta portiune din palatul regal si un loc de cercetare pentru oameni de stiinta din diverse ramuri. Semnificatia denumirii de museion este aceea de templu al muzelor, de aici provenind si termenul de muzeu.

[4] Eratostene din Cirene care a reusit sa calculeze aproape perfect circumferinta Pamantului a fost cel de-al treilea director al Bibliotecii din Alexandria, functie extrem de importanta.

Published by Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga