Voicu

Voicu

Actor al teatrului Ion Creanga

Home page: http://hetel.ro

Posts by Voicu

Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici

Data premierei: 6 octombrie 2007

Regizorul CORNEL TODEA îşi propune să realizeze un spectacol care să păstreze farmecul poveştii, fără a-i eluda dramatismul.
Pentru că Alba ca Zăpada este o poveste despre frumuseţe, bunătate, prietenie şi dragoste, dar şi despre răutate, invidie şi violenţă.
Muzica, momentele comice şi scenografia inovativă (semnată de VIACESLAV VUTCARIOV) sunt alte ingrediente ale acestui spectacol dedicat tuturor acelora, mai mici sau mai mari, care cred în şansa binelui şi frumuseţii de a învinge ceea ce este rău şi urât.

 

În rolul titular: – Maria Dinulescu /RALUCA GHEORGHIU/ JULIEANA DRĂGHICI
Împărăteasa – MARINA PROCOPIE
Maimuţa – LILIANA DONICI
Papagalul – CAMELIA ANDRIŢĂ
Dădaca – ANCA ZAMFIRESCU
Prinţul – OLIVIU CRISTIAN BUGHIU / EDUARD JIGHIRGIU
Vânătorul – EDUARD JIGHIRGIU / OLIVIU CRISTIAN BUGHIU
Înţeleptul – GABRIEL COVEŞEANU
Mâncăciosul – ALEXANDRINA HALIC
Mofturosul – CRISTIAN CREŢU
Somnorosul – MARIUS NĂNĂU
Mincinosul – VOICU HETEL
Lăudărosul – DANIEL TUDORICĂ
Timidul – CRISTIAN BOIERIU

Regia artistică – CORNEL TODEA
Scenografie – VIACESLAV VUTCARIOV
Muzica – EDUARD JIGHIRGIU
Coregrafia – PĂSTOREL IONESCU

Spectacolele “Seminte” si “Alb si Negru” premiate

Sâmbătă, 9 octombrie, cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii 100, 1.000, 1.000.000 de povești și-a închis porțile.
Timp de o săptămână scenele Teatrului Ion Creangă- sala Rapsodia și aTeatrului de Comedie- sala Studio au găzduit spectacole din Ungaria, Austria, Israel, Serbia, Germania, Spania, Polonia, Republica Moldova și din România, spectacole adresate atât copiilor foarte mici ( de la 1 la 3 ani) cât și celor mai mari (4-12 ani).
Festivalul a fost organizat de Teatrul Ion Creangă, în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune și a fost susţinut financiar de Primăria Municipiului Bucureşti.
În cadrul ediţiei din acest an, a fost lansată antologia de teatru pentru copii, ce conţine cele mai bune texte înscrise la Concursul de Dramaturgie „100, 1.000, un milion de poveşti”,., ediția a IV-a: „Carolina şi poneiul”, de Laurenţiu Budău (piesa câştigătoare), „2010”, de Cristina Cozma, şi „Noapte bună, domnule Marţi”, de Carmen Dominte. Piesele au fost reprezentate în spectacole-lectură în trei școli din București- Școala Centrală, Liceul Teoretic Jean Monnet și Școala generală nr 186 Elena Văcărescu .

Juriul format din : Alice Georgescu, critic de teatru, președinte AICT secția română, Doina Modola, critic de teatru, membru AICT și Timea Papp, critic de teatru (Ungaria) a decis acordarea următoarelor premii:

Marele Premiu pentru cel mai bun spectacol- spectacolului Cutii, Bama Dance Group, Tel Aviv, Israel

Premiul Super Bebe pentru cel mai bun spectacol adresat copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani- spectacolului Trei de-un fel, Pete Belcher,Viena, Austria

Premiul pentru interpretare
Ex Aequo
Actorilor Karin Schroeder și Andreas Goerth din spectacolul Nimeni nu se numește Elise, Teatrul Metronom, Hüthoff, Germania

Premiul special al Juriului
Teatrului Ion Creangă pentru complexul proiect dedicat spectacolelor pentru copii cu vârste sub trei ani- Programul Educația Timpurie.Teatru pentru 0-3 ani.

In cadrul festivalului, Teatrul Ion Creanga a prezentat  la sala Studio a Teatrului de Comedie spectacolele “Alb si Negru” si “Seminte” dedicate acestui segment de varsta.

TEATRUL pentru copii 0-3 ani in ROMANIA

Teatrul pentru copii mici si foarte mici, pentru bebelusi care abia incep sa descopere lumea este un proiect de data recenta, cu mare succes in locurile unde a fost prezentat. In tari precum Italia, Spania, Marea Britanie, Belgia sau Ungaria acest gen de productii tinde sa se permanentizeze atat in teatre precum si in crese sau gradinite. Rolul acestui gen inedit de spectacole este de a creste potentialul creativ al copiilor, de a-i familiariza cu lumea spectacolului, de a-i face sa petreaca un timp placut impreuna cu parintii sau colegii din crese. In Romania primele incercari in acest sens au avut loc incepind cu anul 2006, cand teatrul Ion Creanga a realizat prima productie de acest gen.

Proiectul Small Size, the network derulat in perioada 2006-2009 cu sprijinul Comisiei Europene si al programului Cultura 2000 a adus laolalta teatre profesioniste si organizatii culturale cu scopul realizarii si promovarii spectacolelor si evenimentelor teatrale destinate copiilor foarte mici. Initiatorii acestui proiect, in anul 2005, sunt compania La Barracca dinBolonia (Italia), Theatre de la Guimbarde (Belgia), Accion Educativa din Madrid (Spania) si GOML (Slovenia).  Mai tarziu in acelasi an celor patru li s-au alaturat Helios Theater (Germania), Polka Theatre (Marea Britanie) si Teatrul Ion Creanga. Proiectul se adreseaza atat publicului spectator cat si educatorilor, scriitorilor, actorilor, psihologilor, tuturor celor care initiaza proiecte de dezvoltare timpurie. Proiectul are si o sectiune de work shop-uri care isi doreste impartasirea experientei teatrale si relationale dintre actor si copilul foarte mic.

Odata incheiat  cu succes proiectul in 2009, a urmat o noua refinantare din partea Comisiei Europene pentru perioada 2009-2014. Small Size the net a devenit Small Size, big citizens iar publicul tinta devine cel cuprins in intervalul 0-6 ani. Printre scopurile propuse se numara atragera unui numar cat mai mare de companii teatrale din diverse tari, schimbul de idei prin organizarea de intalniri, conferinte, workshp-uri, festivaluri, dezvoltarea unor proiecte anterioare, din perioada 2006-2009. In acest moment reteaua include companii din 12 tari, celor 7 mentionati alaturinduli-se teatre din Ungaria, Irlanda, Finlanda, Franta si Austria. De asemenea, exista parteneriate cu alte 3 microretele nationale similare din Marea Britanie, Spania si Franta.

Micul Prinţ in Cronica Romana

articol preluat din Cronica Romana din data de joi, 30 Martie 2006

de Octavian Sava

Exista un destin al cartilor. Au fost si sunt pe lume scriitori ale caror lucrari au un adanc inteles filozofic, dau dovada unei maiestrii cu mult peste masura obisnuita, sunt faimoase la vremea lor, dar capata o mare raspandire si, daca mi-e ingaduit s-o spun, chiar o perenitate, datorita copiilor. Sunt putini adultii care citesc astazi extraordinarul roman “Don Quijotte” al lui Miguel Cervantes, o superba demonstratie a opozitiei dintre real si ideal. In schimb, editiile prescurtate mai formeaza un deliciu al copiilor. La fel s-a intamplat cu Robinson Crusoe. Inspirata dintr-un fapt real – aventura lui Alexander Selkirk, parasit pe o insula pustie de catre capitanul William Dampier – cartea lui Daniel Defoe elogiaza curajul omului in lupta cu natura. Daca la aparitia ei, la inceputul secolului XVIII, a starnit un interes enorm, cand oamenii visau inca la noi si noi descoperiri geografice, astazi romanul figureaza numai in lectura copiilor (a acelora care mai citesc si nu-si petrec aproape tot timpul in fata calculatorului). Nu mai vorbesc de Gulliver. Autorul, Jonathan Swift, intentionase realizarea unui pamflet usturator, nu numai la adresa societatii engleze a timpului sau, dar si a intregii umanitati, cartea aparand in 1726, iar Swift, in vremea aceeas fiind socotit un adevarat erou al Irlandei. Acum, in secolul XXI, Gulliver a ramas doar unul dintre eroii preferati ai copiilor, alaturi de Harry Potter (sper). Un caz intrucatva asemanator s-a petrecut cu scriitorul francez Antoine de Saint-Exupery, dovada succesul obtinut de “Micul print”, ultima premiera a Teatrului Ion Creanga. Antoine era pasionat de aviatie. La varsta de 12 ani, urca pentru prima oara intr-un avion. Dupa numai un deceniu obtine brevetul de pilot. Aviator de mare clasa, zboara deasupra deserturilor africane. Peripetiile zborurilor sale le evoca in romanul “Courrier-Sud”. Mai tarziu, cu mari sacrificii, stabileste legatura aeriana dintre Franta si America. Experientele traite cu acest prilej ii inspira volumul “Zbor de noapte”. In 1939 intreprinde un zbor foarte periculos de la New-York pana in Tara de Foc. Cu acest prilej sufera un grav accident de pe urma caruia se alege cu o fractura craniana. Convalescenta este lunga, dar aceasta nu-l impiedica sa scrie “Pamantul oamenilor”, un vast reportaj, considerat opera sa capitala. In timpul celui de al doilea razboi mondial se incadreaza ca pilot activ. Dupa infrangerea Frantei si instalarea guvernului colaborationist de la Vichy, el se refuziaza in Statele Unite, unde asterne pe hartie alte doua carti: “Pilot de razboi” si “Scrisoare catre un ostatic”. Alaturi de acestea ii apar si doua parabole filozofice: “Micul Print” si “Citadela”. In 1943, Sainte Exupery se incadreaza in miscarea de rezistenta a Generalului De Gaulle si dispare in timpul unei misiuni la care ceruse sa participe. Avea doar 44 de ani.
Micul Print, opera citita si rascitita de generatii intregi, desi e de data destul de recenta, cunoaste un succes mondial. Cu toate ca abunda in aforisme inteligente, mai aproape de intelegerea adultilor, ea este indragita in special de copii, fermecati de frumusetea povestirii. Dintre numeroasele replici schimbate intre pilotul care aterizeaza fortat in desert, si se pomeneste cu un copil sosit de pe asteroidul B 612, ca si din dialogurile cu diferitele personaje intalnite de Micul Print in peregrinarea lui prin galaxie, retin o remarca a autorului sugestiva pentru intreaga lucrare: “Toti oamenii mari au fost mai inainte copii, dar putini dintre ei isi mai amintesc acest lucru”. Nu ar avea nici un rost sa fac rezumatul cartii, pot insa afirma ca regizorul Kincses Elemer a retinut in dramatizarea sa tot ce este esential, starnind entuziasmul micilor spectatori. Este cuceritor sa-i auzi razand, comentand cu voce tare sau intrand in dialog cu personajele de pe scena.
In rolul Micului Print, Carmen Palcu se dovedeste o demna urmasa a Alexandrinei Halic. Miniona, asumandu-si cu incredere rolul unui baietel, Carmen Palcu izbuteste sa fie emotionanta, vioaie, credibila si mai ales simpatica.
Inegala in interpretare, Liliana Donici este excelenta in interpretarea florii, al carui text este mai curand inventat de autorul dramatizarii, decat de Exupery. Nu tot aceleasi rezultate le obtine actrita in rolul vulpii si cel al sarpelui. Vulpea sa pitigaieste prea mult, este prea asemanatoare tuturor vulpilor sirete si hoate din obisnuitele piese pentru copii, uitand ca, de asta data ea este, poate, raisoneurul principal al piesei. Vulpea are o replica esentiala, care trece, din pacate, neobservata: “Cunoastem doar ceea ce imblanzim. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar fiindca nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma”. Vulpea nu mai este un personaj negativ, asa cum o cunoastem prin traditie. Ea devine, in “Micul Print”, un filozof plin de intelepciune. Cat despre sarpe, chistocul abia vizibil, care apare in varful movilei (chit ca aceasta movila este identica desenului lui Exupery-copil, reprezentand un boa inchis, dupa ce a inghitit un elefant), acest sarpe nu infricoseaza cat de cat, nu reprezinta o reptila periculoasa, a carui muscatura poate ucide in 30 de secunde. Mi se va spune ca si autorul descrie sarpele ca avand subtirimea unui deget. Dar suntem la teatru, si trebuia gasita o solutie mai adecvata, nu ceva care seamana mai mult cu varful unui periscop decat cu un sarpe. E adevarat ca aici nu e vina interpretei ci a scenografei. Mai potrivita ar fi fost o marioneta executand un dans “serpuitor”. Cu haz contagios, gasind mereu tonul potrivit, Marius Nanau trece cu usurinta de la un personaj la altul, fiind pe rand: Regele, Betivul, Lampagiul si Acarul.
O adevarata performanta o obtine Voicu Hetel, care, realizand trei personaje, acestea nu numai ca nu seamana prin costumatie unul cu celalalt, dar si prin voce, prim miscare si atitudine, actorul izbuteste sa fie mereu altul. Aproape e greu sa ghicesti ca acelasi interpret este si Vanitosul, cat si Businessmanul sau Geograful.
Pilotul, de fapt chiar Antoine de Saint Exupery, nu-si gaseste prin Mihai Verbintchi interpretul ideal. Autorul nu a fost nici matahalos, nici greoi si nici nu purta barba. Mi se va raspunde ca acestea nu au importanta, ca interpretul nu este musai sa semene cu eroul pe care il reprezinta. Ba chiar acest lucru e, de cele mai multe ori, imposibil. Dar el trebuia sa ne infatiseze caracterul visator al personajului, capacitatea acestuia de a se intretine cu un copil nazdravan sosit de pe asteroidul B 612.
Din pacate nici decorul nu mi s-a parut prea inspirat, desi s-au respectat multe din desenele lui Saint Expuery. Si totusi, cu ceva mai multa fantezie, s-ar fi putut crea un cadru mai feeric, asa cum merita, cred, aceasta frumoasa poveste. Iar avionul prabusit nu trebuia reprezentat numai printr-o piesa dintr-un vechi ventilator, iar zborul Printului, de la o planeta la alta, putea fi realizat mai spectaculos decat printr-o simpla alergare in jurul movilei reprezentand un sarpe boa care a inghitit un elefant. Dar chiar cu aceste neajunsuri, “Micul Print” constituie incontestabil inca un succes al Teatrului Ion Creanga.

Micul Prinţ


Dramatizare de KINCSES ELEMÉR, după Antoine de Saint-Exupéry

durata: 1 oră şi 10 minute
Data premierei:17 martie 2006

“Micul prinţ”(1943), de Antoine de Saint Exupery, este una dintre cele mai îndrăgite povestiri scrise pentru copii. Eroul cărţii şi al spectacolului, locuitor al unei minuscule planete, porneşte într-o lungă călătorie, care se dovedeşte a fi, în cele din urmă, o adevărată aventură a cunoaşterii.
Descoperim, o dată cu eroul spectacolului, nu doar noi tărîmuri şi fiinţe umane, ci şi un sens al existenţei omului în univers.
Micul prinţ – CARMEN PALCU
Pilotul – MIHAI VERBIŢCHI
Floarea, Şarpele, Vulpea – LILIANA DONICI
Regele, Beţivul,Lampagiul, Acarul – MARIUS NĂNĂU
Vanitosul, Businessmanul, Geograful – VOICU HETEL

Regia artistică şi ilustraţia muzicală: KINCSES ELEMÉR
Scenografia: Clara Labancz


Voicu's RSS Feed
Go to Top