Wolfgang Amadeus Mozart a fost, fără îndoială, unul dintre marile genii ale istoriei muzicii. Precocitatea şi talentul său extraordinar au impresionat, numeroase anecdote despre de el fiind consemnate de contemporani.
Se povesteşte că pe când avea doar şapte ani, Mozart dădea deja concerte la Frankfurt. Într-o seară fu oprit lângă sala de cocerte de un băiat de 14 ani care îi spuse:
-Cânţi minunat. Eu n-am să pot niciodată să fiu atât de bun.
-Cum aşa? replică micul Mozart. Trebuie să încerci iar dacă nu reuşeşti, apucă-te să scrii note.
-Eu scriu… însă doar poezii, spuse tânărul.
-Interesant! să scrii o poezie frumoasă e mult mai greu decât să compui muzică.
-Da de unde! E foarte simplu. Poate ar trebui să încerci şi tu…
Cel cu care stătea Mozart de vorbă era Goethe.
***
Unul din nenumăratele sale spectacole susţinute în copilărie s-a desfăşurat într-una din sălile palatului Schonbrun. Mozart, pe vremea aceea doar un copil a fost recompensat cu aplauze binemeritate. La sfârşitul concertului, micul geniu nu a pierdut vremea şi a sărit direct în poala unei tinere şi frumoase domnişoare din public.
-Vrei să te măriţi cu mine? o întrebă Mozart.
Cea căreia i se adresase era arhiducesa Maria Antoaneta, viitoarea regină a Franţei care fusese fermecată de candoarea copilului.
***
Wolfgang Amadeus Mozart şi Josph Haydn erau prieteni foarte buni cu toate că îi despărţeau mai bine două decenii. Se admirau sincer petrecând mult timp unul în compania celuilalt, Mozart dedicându-i chiar 6 din cvartetele sale faimoase. La rândul său, Haydn i-ar fi spus lui Leopold, tatăl micului Mozart, că nu există pe lume un alt om precum fiul său.
Se povesteşte că într-o seară aflându-se într-un cerc de prieteni Mozart i-ar fi pus în faţă, lui Haydn, o partitura pentru pian, punând că rămăşag că nu o va putea interpreta. Haydn era deja un compozitor renumit şi un pianist pe măsură, de pe vremea când Mozart nu era decât un copil, aşa că nu s-a temut o clipă că ar putea exista o compoziţie pe care el să n-o poată interpreta. În consecinţă, a căzut în capcana întinsă de Mozart şi a acceptat pariul. S-a aşezat tacticos la pian şi a început să cânte. Dar nu după mult timp a trebuit să se oprească nemaiputând continua. Mâinile sale se aflau la cele două extremităţi ale claviaturii, iar nota următoare trebuia executată în centru. Haydn a spus că se recunoaşte învins dar că nu crede că aşa ceva se poate cânta. Mozart s-a aşezat liniştit l-a pian şi a cântat, a cântat… până a ajuns la nota buclucaşă pe care a apăsat-o cu nasul. Toată lumea a ras, a aplaudat, iar Mozart a câştigat pariul.
***
Când compozitorul englez Benjamin Britten a aflat că “Marşul turcesc” de Mozart a fost transformat intr-o compoziţie de jazz, a exclamat:
-E ca şi cum i s-ar pune mustaţă Giocondei, lui Apollo o cască de motociclist şi lui Venus un sutien.
***
Mozart al cărui talent nu a fost contestat niciodată se bucura de apreciere unanimă. Bineînţeles că nu lipseau niciodată din jurul lui cei care îi cereau sfaturi, compozitori la început de drum care se credeau şi ei atinşi de aripa geniului. Odată fu întrebat de un tânăr aspirant la glorie care e calea cea mai bună de a scrie o simfonie. Mozart i-a sugerat să o ia mai încetişor şi să nu se înhame la o lucrare de o asemenea anvergură pentru că e prea tânăr.
-Dar dv scriaţi deja simfonii de multă vreme când eraţi de vârsta mea, a protestat junele.
-Da, dar eu n-am cerut sfatul nimănui cum trebuie să le scriu.
