Adevaratii autori ai asasinarii lui I. G. Duca

La 29 decembrie 1933 primul ministru roman era impuscat in cap pe peronul garii din Sinaia. Asasinul se preda imediat, iar ziarele publica imediat vestea crimei si numele asasinului Nicu Constantinescu. E student la Academia Comerciala si se declara legionar. Cei doi complici ai sai se predau ulterior. Romania se confrunta cu ceva nou in perioada interbelica: asasinatul politic. Moartea premierului I. G. Duca nu a fost decat semnalul unui lung sir de crime, eliminarea adversarilor politici si a liderilor de opinie devenind un fapt aproape banal, indiferent de pe ce parte a esicherului politic s-ar fi aflat.

 

Ce s-a intamplat?

In dimineata zilei de 29 decembrie 1933, Duca pleaca cu trenul inspre Sinaia. La Peles era asteptat de Carol in jur orei 16. In mod straniu, acest eveniment, in fond banal, era anuntat in presa cu doua zile inainte. De cateva zile oamenii Garzii ii urmaresc pas cu pas orice miscare. In acelasi tren cu premierul se urca si un comando legionar format din Nicolae Constantinescu, Ion Caranica si Doru Belimace si un al patrulea dar care a jucat un rol important, comandantul legionar Virgil Ionescu. El se pare ca era omul de legatura intre palat si ucigasi, cel care i-a tinut la curent cu miscarile premierului. Crima trebuia faptuita chiar la sosirea in Sinaia dar prezenta lui Dinu Bratianu si a altor oameni politici, i-a impiedicat sa actioneze

La intalnirea cu regele, desfasurata intre orele 16-18, se discuta banalitati, nimic ce nu se putea rezolva la telefon sau in zilele anterioare, in nici un caz ceva atat de capital incat sa reclame venirea lui Duca la Peles in preajma Anului Nou. Dupa incheierea intrevederii, Duca cineaza la un prieten, in Sinaia ,in asteptarea orei de plecare a trenului care avea intarziere.

Legionarii au luat masa langa hotelul Palace, apoi si-au reluat posturile in gara Sinaia. Cat s-au invartit pe-acolo toata ziua nimeni nu s-a gandit sa-i legitimeze si culmea, gara e aproape cufundata in bezna. Un lucru extrem de interesant este ca la acea data localitatea Sinaia fusese trecuta la cererea regelui sub autoritatea Castelului Peles, astfel incat autoritatea administrativa a statului in localitate era exercitata de Casa Regala. Iata de ce in gara nu ardeau luminile, iar agentii de protectie lipseau.

Masina il aduce pe Duca la 9.55, dar nu opreste in dreptul vagonului ministerial, ci la oarecare distanta. Premierul coboara insotit doar de cativa amici si nu de escorta formata din opt agenti, cum ar fi fost normal. Trebuia sa intre prin biroul sefului de gara, lucru care poate ca l-ar fi salvat, dar s-a omis sa i se spuna. Urmeaza o petarda, fum cateva clipe de groaza pentru cei cativa calatori aflati in statie si cele cinci focuri trase de Nicky Constantinescu. Trei il nimeresc pe Duca in cap, acesta murind pe loc. Asasinul se preda imediat fara sa opuna vreo rezistenta.

 

Carol II era inamicul lui Duca?

 

Carol al II-la avea toate motivele sa nu-l aiba la inima pe ministrul sau. Caracterul sau marcat de tendinte autoritariste nu putea sa treaca peste faptul ca liberalii pusesera umarul la eliminarea sa de la succesiunea la tron (1926), iar I. G. Duca afirmase, in 1930, cand Carol a revenit in tara ca: “mai bine imi tai mana dreapta decat sa colaborez cu acest aventurier.” In timpul congresului P.N.L. din februarie 1931, I. G. Duca afirma clar in numele liberalilor ca: “este o datorie pentru toti sa apere Constitutiunea, nu numai in litera dar si in spiritul ei… Orice experiente pot duce la deziluziuni amare si orice abateri pot atrage consecinte primejdioase. (…) protestam impotriva discreditului care cauta sa se arunce impotriva partidelor politice… Noi nu admitem sa se compromita in genere ideea de partid” Era o sageata directa impotriva monarhului care urmarea sa elimine partidele, sa abroge constitutia, sa-si distruga adversarii si sa instaureze dictatura. Un fapt, nu lipsit de importanta, este ca acelasi Duca a luat partea principesei Elena in divortul dintre ea si Carol , dezvaluind totodata ca fuga era legata de o afacere in care era implicat statul roman si firma de avioane Fokker. Carol incasase un comision gras pentru ajutorul dat in finalizarea acestui contract. Regele avea toate motivele sa urasca acest adversar politic vechi si sa-i doreasca moartea.

 

Si totusi de ce il numise prim ministru?

 

La 14 noiembrie 1933 I. G. Duca este numit prim ministru si i se incredinteaza organizarea alegerilor. Parlamentul a fost dizolvat iar la 20 decembrie au loc alegerile parlamentare.

Carol este inconjurat de asa numita Camarila, un adevarat guvern din umbra compus din favoriti de-ai sai si ai Elenei Lupescu, de industriasi, de oameni influenti. Prin intermediul acestora si in special al lui Nicolae Titulescu, ajunge Duca in carti pentru fotoliul ministerial. In plus situatia economica dezastruoasa a Romaniei, prinsa si ea in depresiune economica, reclama un imprumut pe care marea finanta evreiasca din Franta, nu era dispusa sa ni-l dea decat in anumite conditii: eliminarea Garzii de Fier.

Pentru Carol al II-lea eliminarea lui Duca a venit si in acord cu planurile sale de slabire a partidelor politice. Mai mult, regele era la curent cu planul de lichidare al primului ministru. Seful serviciilor secrete, Eugen Cristescu aflase cine urma sa comita fapta dupa cum se arata in raportul inaintat lui Armand Calinescu. Gavrila Marinescu, seful politiei Capitalei aflase despre planuita crima de la varul lui Belimace care era informator al Sigurantei, insa regele informat din timp ceruse sa nu se faca nimic. Implicarea lui Carol in asasinat o arata si alti contemporani in scrierile lor.

 

De ce voiau legionarii sa-l asasineze pe Duca?

 

gen. Gheorghe Cantacuzino Granicerul unul dintre cei care au stat in spatele asasinarii lui Duca

Ceea ce n-o sa gasiti in niciun manual de istorie este un adevar spus cu o jumatate de gura, si anume ca Romaniei i se cerea sa primeasca pe teritoriul sau un mare numar de evrei, refugiati din Germania, care urmau ulterior sa emigreze in Palestina. Cifrele variaza de la 150.000 la 300.000 de cetateni. Aici vedea Garda de fier pericolul cel mare.

La 1 ianuarie 1933 cancelar al Germaniei devenise in modul cel mai democratic cu putinta Adolf Hitler. Noul sef de la Berlin si-a consolidat puterea profitand de incendierea Reichstagului ca sa dea vina pe comunisti si implicit pe evrei pe care toata lumea ii vedea in spatele ideologiei comuniste. O reactie a cercurilor iudaice de pedepsire a politicii duse de Hitler a fost sa ceara boicotarea produselor germane. Si sa mai adaug ca Germania era cel mai important partener comercial al Romaniei.

Lui Duca i s-a cerut sa scoata Garda e Fier in afara legii deoarece era vazuta ca apropiata ideologiei fasciste. Franta, marea noastra aliata si garantul respectarii tratatelor de pace de la Versailles, nu vedea cu ochi buni un partid care milita pentru o apropiere de Germania.  Avea sa o recunoasca chiar el intr-o convorbire cu Argetoianu, ca aceasta fusese singura conditie ce-i fusese impusa si pe care era obligat sa o respecte.

Garda de Fier este asadar dizolvata, printr-un jurnal al Consiliului de Ministri pe 9 decembrie 1933, chiar inaintea alegerilor parlamentare. Inutil sa spun ca gestul nu-si are locul intr-un stat democratic, impotriva unei formatiuni care intelesese sa respecte jocul democratiei. Au urmat arestari si asasinate in randul legionarilor. Ca fapt divers Codreanu, dupa ce o vreme statuse ascuns in casa generalului Zizi Cantacuzino-Graniceru, care era var cu Duca, s-a refugiat in strada Simonide la d-na Craciunescu. Si cine credeti ca era aceasta d-na Craciunescu? Verisoara Elenei Lupescu, amanta regelui, “evreica cu parul rosu” care dicta politica Bucurestiului.

Cat de implicat era Zelea Codreanu in moartea ministrului liberal nu se stie cu siguranta. Conform marturisirii lui Zizi Cantacuzino facuta pe patul de moarte lui Ion Antonescu, ordinul de asasinare i-a apartinut, iar Capitanul s-ar fi opus.

Pentru asasinarea lui Duca se pot invoca si motive de ordin personal din partea celor trei legoionari. Nicky Constantinescu fusese printre cei saltati si sifonati de politie dupa 9 decembrie.

Caranica si Belimace erau aromani. In acea perioada, iarasi un lucru pe care nu-l citim pe nicaieri, este ca se manifesta un puternic nationalism xenofob din partea grecilor care duceau o adevarata politica de purificare etnica. Familiile vlahilor erau persecutate, se comit chiar masacre, se duce o politica de intimidare si deznationalizare. Rezultatul a fost o puternica emigratie a aromanilor, in mai multe valuri, catre patria mama, Romania. Dar cand guvernul liberal le-a interzis intrarea in tara acestor oameni, in randul aromanilor aflati in Miscarea Legionara a aparut indignarea. Romania era gata sa dea azil pentru 150.000 de evrei, dar nu gasea loc pentru cei mai curati dintre romani? Unde mai pui ca Duca facuse odata imprudenta de a se declara grec de origine, descendent al familiei Ducas. E lesne asadar de priceput de ce premierul nu era prea popular.

 

Urmarile mortii lui Duca

Pana a doua zi cadavrul primului ministru a fost dus la Peles. Ce s-a intamplat acolo aflam din memoriile lui Argetoianu:

“Ce nu se ştie e cât de urât s-a purtat regele faţă de mort şi de familia lui. Îndată după atentat, s-a telefonat la Foisor, si s-au cerut instructiuni. Regele ar fi vrut sa fie expediat imediat cadavrul la Bucuresti; explicandu-i-se ca erau anumite pregatiri de facut, a admis sa fie asezat provizoriu intr-o sala a Castelului Peles, jos langa camerele servitorilor, unde corpul neinsufletit al primului sau sfetnic a stat pana a doua zi. A fost depus pe o canapea lata, picioarele de la genunchi trecand de un capat al canapelei, iar craniul zdrobit ramanand in afara celuilalt capat… Si aceasta consideratie fata de primul sfetnic al tarii, cum se spunea, vorbeste de ceva. Nici nu s-au dus sa-l vada, nici n-a trimis o floare…”

 

Aveau oare legionarii dreptate sa-l considere un tradator? Era Romania in pericol sa fie cotropita de hoarde de iudeo-masoni? Probabil ca toate astea nu erau decat in mintile celor ce faptuisera crima. In ziua in care a fost inmormantat 400.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum. In memoria tuturor a ramas omul cinstit care traise modest toata viata spre deosebire de restul clasei politice care, ca si in zilele noastre, odata ajunsa la putere, se punea pe capatuiala.

Procesul, din aprilie 1934,care a urmat a fost o mascarada in stil dambovitean, judecatorii si chiar procurorul de caz fiind simpatizanti ai Garzii de Fier. Autorii morali ai asasinatului, C. Z. Codreanu si Gh. Cantacuzino Granicerul precum si numerosi altii implicati mai mult sau mai putin au fost achitati. Adevaratul vinovat, Carol al II-lea a fost si marele castigator al acestei povesti. Legionarii au iesit in afara legii, toata lumea a blamat Garda de Fier pentru oribila crima, marea finanta nu a fost nici ea deranjata, omul forte al liberalilor anticarlisti era mort si contrar oricarei logici democratice cel desemnat sa formeze guvernul a fost un tanar liberal fara influenta in partid dar amic regelui: Gheorghe Tatarascu, viitorul tovaras de drum al comunistilor.

 

Bibliografie

Dosarele istoriei, An III, Nr.4(20), 1998

D Sorescu in Magazin istoric, nr. 3/iunie 1967

Paul Stefanescu “Asasinatele politice in istoria Romaniei”, Editura Vestala, Bucuresti 2000

Alex Mihai Stoenescu “Istoria loviturilor de stat in Romania 1821-1999” vol.3, editura RAO, Bucuresti 2004

 

de Voicu Hetel

Related Post