N-aş fi scris, poate, niciodată acest articol dacă zilele trecute n-aş fi dat cu totul întâmplător peste o însemnare făcută de Nicolae Iorga referitoare la o biserică din vremea lui Stefan cel Mare.
În urmă cu vreo câţiva ani, într-o dimineaţă de mai, pe când mă îndreptăm spre teatru, mi s-a întâmplat să trec prin spatele blocului unde locuiam. Era tocmai ziua când se colectă gunoiul. Pe un tomberon privirea îmi fu atrasă de ceva auriu care strălucea în soare. A nu se înţelege de aici că printre pasiunile mele se numără scormonitul în gunoaie. Curios m-am apropiat şi am văzut că era o ramă, iar în ramă o pictură prăfuită. Ştiam de prin pieţele de vechituri şi magazinele de antichităţi că o ramă veche dar în stare bună, din lemn masiv nu e chiar de aruncat. De multe ori valoarea ramei o întrece de câteva ori pe cea a pânzei pe care o încadrează. Cum pe-acasă aveam o mulţime de tablouri neinramate, m-am gândit că poate n-ar strica să o iau.
Zis şi făcut. Am luat tabloul fără să privesc cu prea mare atenţie pictura. Acasă, mă aşteaptă marea surpriză: descopăr că puţin curăţată cu o felie de cartof aceasta nu arăta deloc rău, ba mai mult, este semnată de un autor consacrat cu numeroase premii şi lucrări aflate în posesia unor colecţionari din străinătate. Este vorba despre Leonard Slavu.
Leonard Slavu s-a născut la Făurei (Putna), a absolvit institutul de arte plastice în anul 1953 şi are astăzi 88 de ani. Tabloul intitulat “Biserica lui Stefan cel Mare din Rm. Sărat”, după cum a scris chiar autorul pe spatele lucrării, a fost realizat în jurul anului 1959 şi dăruit unui anume “nenea Iorgu”.
Întâmplarea a făcut că exact în aceeaşi lună mai să ajung pentru prima dată în municipiul Râmnicu Sărat. În puţinul timp pe care îl aveam la dispoziţie mă hotărâsem să văd cu ochii mei ctitoria lui Stefan cel Mare. Întreb în stânga şi-n dreapta până când un localnic mă ghidează până la locul cu pricina. Aici, o nouă surpriză. Nu numai că biserică e înconjurată din toate părţile de blocuri, dar parcă, îmi pare mie, nici nu prea seamănă cu tabloul atârnat acasă la loc de cinste. Să fi arătat altfel biserica în anii 50-60 când a fost realizat tabloul? Mi se părea puţin probabil.
Biserica lui Stefan din Râmnicu Sărat
Oricât ar părea de ciudat, cu toate că Stefan cel Mare a stăpânit Moldova, există mărturii certe conform cărora acesta a înălţat cel puţin o biserică şi înafara teritoriilor pe care le avea în stăpânire.
În 1473, după cum aflăm de la Grigore Ureche, Stefan cel Mare execută o campanie fulgerătoare în Ţara Românească menită să o scoată de sub influenţa otomană. La Bucureşti stăpân era Radu cel Frumos, fratele mai mic al lui Vlad Ţepeş. Acesta îşi petrecuse o bună parte din viaţa la Constantinopol devenind o unealtă a acestora. Bătălia decisivă dintre moldoveni şi munteni se dă la Râmnicu Sărat şi se încheie cu victoria lui Stefan şi cu înlăturarea lui Radu cel Frumos.
Iată cum relatează Iorga această campanie: “La 8 novembre, domnul Moldovei plecat deci cu vreo săptămână înainte, se afla la Milcov, şi aici dând steaguri cetelor sale, el poruncea războiul împotriva vecinului. Radu era înştiinţat de ce-l aşteaptă, şi el îşi strânsese boierii şi gloata. Abia la 18 ale lunii se dădu lupta la un vad, departe trei zile de Bucureşti, deci chiar lângă graniţă, la Râmnicul Sărat. Turcii, de tot puţini, ce se aflau în oastea munteană, nu putură opri fuga lui Radu, învins…”
Povestea pe care aţi auzit-o în copilărie probabil şi anume că Stefan ar fi construit câte o biserică sau mănăstire după fiecare luptă câştigată nu e tocmai adevărată. Domnitorul moldovean a ctitorit, ce-i drept, numeroase lacase de cult dar numărul bătăliilor purtate de acesta, e parcă ceva mai mare. După victoria de la Râmnicu Sărat, în 1474, Stefan a pus piatră de temelie unei biserici, în preajma locului luptei, dar care este astăzi dispărută. După toate probabilităţile, pe locul ei se înalţă astăzi Biserica Cuvioasa Parascheva aflată în oraş şi înghesuită, în spatele unor blocuri comuniste.
Misterul tabloului l-am elucidat tot scormonind după informaţii legate de modul cum arăta în trecut biserica. Aşa se face că am dat peste imaginea unei biserici care seamănă izbitor de mult cu cea pictată de Leonard Slavu. Este vorba despre ruinele Bisericii Domireşti. Rămăşiţele unei biserici impunătoare mai pot fi văzute şi astăzi la aproximativ 3 km de Râmnicu Sărat, la marginea satului Poşta din comuna Topliceni.
Puţine lucruri am aflat despre acest monument arhitectonic. Unele legende spun că este ridicată de Stefan în timp ce unele surse vorbesc despre nişte boieri locali ca fiind cei care l-au ridicat. O pisanie descoperită în curtea unui localnic în perioada interbelică arăta că biserica datează din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Este păcat însă că într-o ţară în care, în ultimele două decenii, am ridicat doar biserici cu uşi de termopan şi acoperişuri de tablă, să lăsăm în paragină o asemenea bijuterie arhitectonică veche de sute de ani.
de Voicu Hetel